“Totul e despre viteză, dar viteza nu e tot”  am găsit pe una din postările de prin competiții de viteza ale lui Seba Popescu. Mie mi se pare ca fotografiile cu cât sunt mai frumoase, cu atât merită mai mult, un text de însoțire deștept, iar acesta e din gama de vârf, ca să fiu în tema.

 

Suntem de acord cu toții! Mașina, șofatul în genere, reprezintă o necesitate, dar și o mare responsabilitate, atât faţă de tine cât şi faţă de ceilalţi. Dacă nu o vezi aşa, îţi dorim somn uşor şi să nu ne întâlnim niciodată în trafic.

Şoferii începători vor învață de la cei pe care îi admiră, cum să trateze această problemă, aşa că dacă nu îi sprijinim şi dacă nu stăm lângă ei, măcar în primul an, după ce  iau carnetul, e vina noastră dacă ajung niște indisciplinaţi.

Apropo de modele, am povestit cu Seba Popescu pe tema asta, pentru că dacă el nu a văzut viteza… probabil niciunul din noi nu a mai văzut. 🙂

– În calitatea ta de fotograf profesionist acreditat pe circuite, ai avut mereu de-a face cu viteza, şi cu oamenii care o practică însă ca și meserie, cu mașini și motoare.

– Relaţia mea cu mașinile a început la casa Pionierului, dar în adevăratul sens al cuvântului, a fost prin 2008-2009 în UK, când am lucrat pentru echipa F1 a cărui pilot era Jenson Button. În 2010 împreună şi datorită unui grup de prieteni hunedoreni, am început să practic Offroad, iar prin prisma meseriei pe care o am, dar și cu șansă și multă muncă ce-i drept, cam tot de pe atunci sunt în preajma motoarelor, fie ele de World Rally, fie Motogp, Hard Enduro, DTM sau Porche Cup. Recunosc, am mai ciupit și eu pedala de accelerație, dar cred că viteza nu-și are locul pe șosele.

– Relația ta cu mașinile…

– Ca orice pasionat, am o relație specială, îmi plac mașinile cu personalitate și cu putere, dar în mod special cele old school.

– Ce ai învățat pe pistele de curse profesioniste?

– Safety first, restul este muncă, talent, material de competiție şi bani.

– Tu ai înțeles că tema proiectului #soferincepator este să sensibilizeze tinerii şi nu numai, în privința șofatului responsabil. În acest sens, ce zici tu, care ai de-a face cu oamenii cool, când/cum eşti cool la volan?

– La volan eşti cool atâta timp cât ajungi din punctul A în punctul B în siguranță, fără să te crezi zmeu la volan. Pentru zmei şi cei cu prea multă adrenalină există circuite şi curse organizate. 🙂

– Ce te enervează în trafic?

– Mă enervează teribilismul, lipsa de respect, faptul că foarte mulți nu știu să circule cu motocicliștii și bicicliștii în trafic, șoferii kamikaze mă deranjează și ei, cei care nu semnalizează sunt la fel de enervanți ca toți cei enumerați mai sus. A, mă mai deranjează și cei ce parchează pe unde-i taie capul. Mașina “șmecheră” nu te face cool guy dacă ai un comportament de berbec, ci mai degrabă victimă.

– Ce crezi că putem face pentru ca șoferii începători să “crească” în șoferi responsabili?

– Cred că trebuie împrumutat modelul din UK, sau din alte țări cu apă caldă la robinet. 🙂 În primul an de șoferie nu ai voie pe autostradă, de exemplu. Descurajați prin taxe și asigurări mari să conducă mașini cu cilindree mare și musai, dar musai în școlile de șoferi să învețe condusul defensiv. În rest, ține de fiecare individ în parte, cât de zdravăn e la minte. Cu părere de rău, dar cei care din teribilism nenorocesc oameni nevinovați sau chiar ei o mierlesc pe șosele, este selecție naturală. Gladi, fără disciplină și reguli nu se rezolvă absolut nimic. Nu cred deloc în modelul “facem totul cu vorba”. Nu, totul se face după reguli și disciplină. Cine e citov la cap pricepe, cine nu, plătește. Simplu, nu?

 

Povestitorilor le plac poveștile, aşa că i-am cerut fotografului să ne spună o poveste de pe circuitele internaționale.

“O chestie faină pt mine a fost când l-am cunoscut pe Sebastien Loeb. S-a prezentat omul, ditai campionul mondial de rally:

– Sebastien, nice to meet you!

– Sebastian, pleased to meet you, raspund eu.

– Ha, ha, you are funny!

– Really, Sebastian is my name.

Omul credea că fac mișto de el și nu m-a crezut până nu i-am arătat un ID, eu neștiind că, puțin timp înaintea întâlnirii cu mine cunoscuse un alt tip, Sebastian. Chiar a fost faină faza, dar cele pe care nu le voi uita niciodată, au fost când l-am cunoscut pe Valentino Rossi și pe Paulo Simoncelli, tatăl lui Marco.”

Pe când ma gândeam recitind ce încheiere sa ii fac povestii, pe lângă mulțumiri interlocutorului meu, aud in strada gălăgie și cele aflate au schimbat planurile mele caci…

Astăzi de dimineață, un vecin care are un service auto şi adoră mașinile, și-a văzut preferata boțită grav de o doamnă care nu i-a acordat prioritate şi nicio șansă să fugă din calea ei.

– Nu mă supăr că mi-a stricat mașina, asta se mai întâmplă, mă calcă pe nervi că nici măcar nu a ezitat, nu avea idee că greșește.

Probabil nici doamnei nu îi explicase nimeni că șofat preventiv nu înseamnă să mergi cel mai încet de pe șosea, ci să fii atent în permanență la cele ce se petrec pe șosea.

Și atunci m-am decis, ca în episodul viitor să vorbesc cu șoferițele.

 

O zi fără cusur