Eu, ea și viata printre gene Episodul 10

Episodul 9: http://fistic-iu.ro/eu-ea-si-viata-printre-gene-episodul-9/

Viața printre gene -continuare

Serile la Neptun

Muzica urlă în difuzoare așezate strategic să facă să vibreze până și fibrele clădirilor ce străjuiesc piscina și scena pe care din ora în oră evoluează un alt corp bine antrenat ce dă tonul la dans. Nu orice fel de dans. Zumba. Zumba de toate felurile.

Valuri de lume transpiră pe esplanada hotelului, ținând fiecare cum poate pasul cu instructorii. Entuziasmul crește și se aud valuri de urări din diverse colțuri cum își recunoaște fiecare club instructorul pe scenă.

Sunt grele zilele la mare.

Te trezești dimineața în acorduri mai lente și iei micul dejun pe terasă, dacă vremea permite, sub soarele blând de iunie, și asemeni unor coregrafii în care la început primele mișcări sunt lente, mimezi plictiseala, apoi ritmul se întețește iar tu până la final ești lac de sudoare și cu gura până la urechi, ieși din leneșa amorțeală când pornește muzica, de obicei în jurul lui 10. Apoi dans, plajă, baie – dacă ai noroc de vreme, prânz comentând ziua cu gașca și iar dans și/sau plajă, uneori dans pe plajă, și cina. La cină este ritualic obligatoriu să bârfești ziua și asta se cam face pe fugă pentru că pregătirile pentru serile festive se fac destul de conștiincios.

Petrecerile de seară sunt fiecare cu altă temă și reprezintă reeditarea zilei, dar în ținuta solicitată de dress code. Dans, mâncare, povești la un pahar de ce o fi!.

Pe scurt e un fel de dimineața dans, la prânz dans și seara dans din nou.

Crezi că-i simplu?!

Motivele de amuzament nu lipsesc niciodată, oricâtă vreme am petrece împreună. Un lucru e sigur, nu ne plictisim!

Emblematică a fost seara western, acum un an sau doi.

Ținuta de temerare ale vestului a adus succes minunatelor de la Hunedoara.

Trebuie spus din capul locului, că era o seară specială, căci beneficia de prezența unor vedete care însoțite de alaiuri de lăudători impresionau audiența cu dansuri care mai de care mai sofisticate și formau vrând nevrând o elită din punct de vedere al notorietății, aspect fizic, pași de dans, etc în fine, greu să îți iei ochii de la ele.

Totuși, eu care mă așteptam să văd ca în filme o “bătaie” dansantă pe audiență, pe atenția petrecăreților, niciuna nu a beneficiat prea mult de interes. La un moment dat, spre marea mea supriză, am văzut că lumea le abandonează și migrează masiv către zona barului. Aici un grup destul de eterogen de purtători de testosteron în tricouri polo și sneakers din piele întoarsă colorați , cu freze impecabile, spilcuiți și parfumați, cu zâmbete perfecte și priviri încărcate de vino-încoace, încărcaseră de tensiune atmosfera scanând viril audiența feminină.

Era echipa de handbal a unui faimos club sportiv, care avea cantonament la Mamaia și auzise că e în desfășurare o petrecere pe plajă cu multe tipe, și nu au pregetat, desigur.

Centrul de greutate al petrecerii marine s-a mutat la bar, unde cei zece voinici râdeau cu zgomote de împerechere.

Estrogenul dansator a început, o dată cu sosirea lor să se legene mai interesat. Pentru un observator atent, și mai interesant!

Oricum lumea aceea dansează excelent, acum era o miză în joc. Admirația! Să vină!

Hunedorencele dansau ceva mai departe de centru evenimentelor, așa că a trecut ceva pâna au intrat în radarul frumoșilor domni.

Știți cum crește interesul când atenția este mai mică?!

Minunatele se distrează de minune între ele, (alăturarea de termeni nu e întâmplătoare) și nu prea au treabă cu restul lumii. Dacă vrei să te reunești lor, ești primit cu căldură, dar ele nu caută nimic, ele nu pleacă. Admirabil era grupul de la Oradea, dar nici măcar singure la masă vreo minunată nu s-a alăturat lor. Nu e vorba de timiditate, că ar fi retrase, reținute sau elitiste. Pur și simplu stau împreună. E atât de firesc că dacă ai întreba pe careva cred că răspunsul ar fi “ Poftim?!”

Tinerii domni căpătau din ce în ce mai mult curaj, insuflat de unul dintre ei care s-a prins în dans cu cel mai tânăr membru al grupului. Mama ei ne-a dat-o în grijă așa că am făcut repede și spontan cerc în jurul lor. Culmea e că lui i-a plăcut! A fost măgulit.

Pe când observam că au intrat cam toți în hora noastră – la propriu,   DJ-ul a schimbat muzica și… minunatele când aud merengue nu pot fi oprite.

Bieții noștri sportivi s-au retras intimidați și priveau ringul de dans care fremăta de mișcări ritmate și chiuituri, căci o dată pornit ritmul e contagios și fiecare dă ce poate.

Adică, flirt, flirt, dar până la zumba. Să dansăm, așadar!

Apoi, dacă DJ-ul a coborât tempoul și ne-a acoperit de muzică “normală” (mai puțin legată de zumba) …, deci, ce ziceam?! Unde rămăsesem?

Eu am avut o seară agitată, căci eram nevoită să dau consultanță vestimentară prin telefon adolescentei lăsată acasă, așa că la începutul petrecerii am tot ieșit, căutând un loc unde să mă aud vorbind.

La una din aceste ieșiri, pe când vorbeam agățată concentrat de telefon în efortul de a auzi, nu observ pe unul din frumoșii serii care încercând să evite aglomerația trece în viteză pe lângă mine și varsă jumătate de pahar de bere direct pe mine.

A fost începutul unei frumoase prietenii care a durat circa o oră.

L-am dezamăgit foarte tare când i-am spus că cea pe care pusese ochii și îmi cerea ajutorul să o cucerească, pentru că nici măcar nu se uita la el, e mama celei de lângă ea, și nu, nu îl va băga în seamă orice ar face, cu sau fără ajutor. Ceea ce nu ne-a împiedicat să facem cunoștință cu toții – sigur că nu am auzit numele și nu am ținut minte nici ceea ce am auzit – și să reunim grupurile pentru restul serii.

Atmosfera a fost cu atât mai faină cu cât tinerii vânători s-au relaxat, dacă tot nu aveau ce cuceri, fiind toate cucerite gata și de mult, și cum nimeni nu mai avea nimic de demonstrat la nimeni.

Distracția a ținut până dimineața, și nu, nu știm cu cine au plecat cei zece, dar noi ne-am întors împreună, după cum împreună am plecat. Că așa le stă bine minunatelor! Împreună! Asta, după ce am așteptat destul după cea mică – avea ceva de spus băiatul care a dansat-o toată noaptea și după cea mai sfătoasă dintre noi care dădea la ceas de zori, sfaturi în amor portarului echipei care suspina după o blondă cu imaginea căreia îi era telefonul doldora!

 

Serile la sală

Sărbătorit zile de naștere, zile bune, zile rele sau nimic, dar adunat…ca să nu fim împrăștiate. 🙂

Scena se umple de fel și fel de mâncăruri, după toate gusturile și exigențele, scaunele se așează semicerc în jurul scenei și curg poveștile. Mai un dans, două, mai o poveste. Apoi, de regulă, cam la aceeași oră se oprește muzica și încep confesiunile. Grija sau bucuria cuprinde grupul și niciodată nimeni nu pleacă “nepovestit”. Că vrei să faci petreceri și nu ai idei, că vrei să cauți un doctor sau o croitoreasă, că vrei să strângi bani, sau să îi cheltui cu cap, mereu ai minunatele alături.

Nu zice nimeni că toată lumea se iubește… în stil mormon, sau alte “religii” 🙂 deși o doamnă, cândva, la o degustare de vinuri prin Deva, spunea despre noi că suntem o sectă. Cu deosebirea că nu propovăduim nimic. Poate doar o sectă care se simte bine împreună și are mereu o mână întinsă pentru a sprijini.

Probabil lucrurile astea sunt posibile pentru că mecanismele de selecție s-au așezat deja și lucrurile/membrii se cern automat, ori poate un soi de afinitate coagulează părțile, fie ele și noi, într-un întreg armonios. Încă nu știu, dar am încredere în întreg așa cum e el. Dovadă e că, oricât ai gravita de departe încercând alte variante, tot aici te întorci.

 

O zi fără cusur

va urma

continuare episodul 11 link: http://fistic-iu.ro/eu-ea-si-viata-printre-gene-episodul-11/