Partea a doua a poveştii “Oameni buni, oameni răi şi şoferi” se cheamă ” Ajutor, copilul meu vrea să îşi ia carnetul de şofer! “,

pentru că, se ştie, carnetul de şofer este unul dintre momentele cele mai semnificative ale delicatei treceri de la adolescent la tânăr. Atât tânărul cât şi părintele trăiesc pasul acesta cu oarecare nelinişte. Din punct de vedere al părintelui, numărul pericolelor la care se expune copilul său, cu acestă ocazie, iese din raza sa de control.

Este inutil să negăm că autonomia pe care ne-o conferă șofatul şi ajungerea în orice loc ne dorim, sunt importante pentru toţi.

Pe cât posibil, trebuie să ţinem aproape de tinerii şoferi, mai ales după ce se văd cu carnetul în mână, până când ne asigurăm că sunt atât de responsabili cât am vrea noi să fie.

Nu există știre la TV, sau discuție între mai mulți să nu se plângă lumea de şofatul prin oraş.

Dilemă mare în această temă este : cine sunt vinovaţii?

Şi aici începe teoria aceea ca şi în “cine a fost mai întâi, oul sau găina?”

Ideea e că, dacă îi transmitem copilului că responsabilitatea este primordială ceva-ceva se prinde, cât ar fi el de rebel… nu !?

Apoi, mai e o treabăI

Dacă îl întreb de ce vrea maşină şi răspunsul este oricare altul decât “să mă deplasez cu uşurinţă din punctul a în pct b” … sunt cu ochii pe tine şi dacă nu ai maşina ta, că poate pui mâna pe a unui prieten şi tot fiţe vei căuta….

Dacă noi îi pornim cu interesul setat pe eficienţă si respectul celorlalţi, atunci nu riscăm să crească în  mintea lor de tineri visători fel şi fel de idei despre supraputeri, sau măcar nu au atâta forţă.

Dacă nu, de la şofat iresponsabil la şofat băut sau …. mai ştiu eu ce, e doar un pas.

Zilele trecute, mi se povestea despre o nenorocire care i s-a întâmplat unui prieten, care a lovit pe trecerea de pietoni un om care traversa în fugă, pe lângă o maşină parcată exact pe trecerea de pietoni.

Știți cu toții că vina e a lui, fiind trecere, dar ce zicem de cel care a parcat pe trecerea de pietoni?

Pentru greşelile mele plătesc eu, pentru greşelile tale, plătesc tot eu?! Ce pot să zic? Bad Karma!

Viteza şi folositul telefonului, fumatul sau urcatul băut la volan sunt problemele de care ne temem cu toţii, pe lânga lipsa atenţiei la reguli.

Povestind cu piloţii Lucian şi Dănut Budai am aflat că, de-a dreptul, există şcoli speciale pentru asta.

Lucian şi Dănuţ Budai sunt perechea tată-fiu de piloţi care aduce premii şi face cinste comunităţii noastre. Dănuţ, care a debutat în lumea raliurilor la 14 ani antrenat de tatăl său Lucian, pilot de curse la rândul lui, acum copilotul acestuia, nu pierde nicio ocazie să le mulţumească părinţilor pe care îi consideră “responsabili” pentru ceea ce este.

Dacă te uiţi pe paginile celor doi, familia şi maşina sunt centrale.

Împreună, au realizat multe, prin muncă, încredere şi spirit de echipă şi  mai ales respect pentru ceilalți.

–  Ce părere ai despre şoferii începători, şi condusul de unul singur? Când crezi că ar trebui să se întâmple?

–  Şi eu am fost începător. Ajungi la vârsta la care, vrei să conduci. Cu cineva alături sau singur, trebuie să ştii ce ai de făcut.

Consider că, tu, ca părinte, ştii ce temperament are copilul tău, ştii să îl temperezi. Ca părinte, trebuie să ştii, dacă, sau cât şi cum,  îi dai, la început, maşina.

Profesorii școlilor de pilotaj şi de conducere defensivă spun că, o şcoala de şoferi ajută oamenii la obţinerea permisului de conducere, dar nu în toate cazurile îşi pregătesc cursanţii pentru trafic. De aceea ei considera că, este benefic ca dupa ce ţi-ai luat permisul de conducere, să urmezi cursurile unei şcoli de conducere defensivă.

Părerile sunt împărţite, modul de şcolarizare al viitorilor şoferi, diferă. Unii încep la 16 ani, în alte ţări, o persoană îşi asumă ceea ce faci , alături de tine, în maşină , pe o durata stabilită, şi abia după aceea poţi să dai examenul. Chiar şi la noi în ţară, există aceasta posibilitate, să începi să conduci la 16 ani, maşini cu capacitate cilindrică mică.

– Deci, în ultima instanţă, tot noi, părinţii trebuie să urmărim ce şi cum poate tânărul şofer şi să insistăm pentru  o mai temeinică pregătire. Ce ne spui despre măiestria de a stăpânii maşina în curse, în trafic, pe ploaie, pe zăpadă, etc

– Atunci când pilotezi, maşina, o controlezi din reflexe şi intuiţie, ştii din exerciţii cum poţi aborda o curbă la o viteză mai mare, cum va reacţiona maşina, unde şi când e momentul optim să accelerezi sau să frânezi, cât să frânezi, să simţi maşina, dar să adaptezi tot timpul viteza la condiţiile de rulare. În trafic, pentru a nu pierde controlul, trebuie să adaptezi viteza la condiţiile de trafic, dacă ai trecut de acea limită, totul devine foarte periculos. Riscurile cresc odată cu înrăutăţirea vremii. Pe ploaie sau zăpadă , maşina are un alt comportament. Trebuie să ştii şi să o stăpâneşti.  Daaar, nu trebuie în niciun caz să facem din trafic, o cursă. Cursele sunt curse, traficul e trafic. Crezi sau vrei să demonstrezi că poţi fi pilot, sunt destule piste şi şcoli de pilotaj, unde poţi să demonstrezi acest lucru. Nu trebuie să “le arăţi ” participanţilor la trafic nevinovaţi cât de bun eşti tu, lovindu-i dintr-o clipă de neatenţie. Vitezele în curse nu se compară cu cele din trafic. Îţi permiti acest lucru pentru că ştii că ai traseul liber, cauţi trasa ideală şi în permanenţă viteza de rulare este incomparabilă cu cea din trafic. Pe drumul public trebuie să respecţi anumite reguli, şi din respect pentru ceilalţi şi din respect pentru tine, să nu le depăşeşti. Pentru că de aceea sunt reguli, ca să le respectăm. Altfel ar fi un haos general.

– Copile, dacă cei care fac din viteza o profesie zic “las-o mai moale, și fii cool respectând regulile” … q.e.d.

 

O zi fără cusur

 

 

 

 

 

PS Fistic-iu a folosit fotografii din arhiva personala a piloților.