5 femei -1

5 femei și 5 povești

***

Prima întâlnire, după aprinsele mărturisiri ale lui Antonio, a avut loc la Milano, într-o cafenea la modă, aproape de centrul de conferințe unde el avea prelegerile. Lume multă, spațiu larg generos şi foarte ospitalier.

Când a intrat și l-a văzut ridicându-se să o întâmpine a realizat că nu își mai simte genunchii și un val de căldură a copleșit-o. Era mai frumos ca la ultima lor întâlnire, în costum și cravată, impecabil, dar cu părul ciufulit, semn că și-a făcut griji pentru întârzierea ei. Ea avea o rochie strâmtă cu mânecă scurtă și un pardesiu delicat, ce păreau alese să se potrivească ținutei lui. Nu-și amintea ce au vorbit doua ore, știa doar că făcea mereu gesturi care îi permiteau să o atingă, și că păreau încărcați într-o bulă de exaltare, ce a făcut să nu vadă că peisajul uman în jur s-a tot schimbat.

Când s-au ridicat să plece, mai întâi a constatat el că toți îi priveau, apoi imediat ea, și s-au întrebat aproape deodată “de ce se uită lumea așa”. Ea a zâmbit șoptindu-i ușor, “poți fi cât de celebru cu prelegerile tale, dar la oameni încă nu te pricepi.” Erau frumoși și emanau iubire. Iubire ce nu avea să mai întârzie mult. Și parcă toată acea lume știa asta!…

De la cafenea au plecat în direcții opuse și s-au revăzut seara. În timpul acesta au încins liniile telefonice.

Ea a intrat într-un magazin de lenjerie, mai ușoară ca un fulg, și mai emoționată ca o mireasă, și exact în momentul în care a pus mâna pe un compleu care s-a gândit că ar fi potrivit, telefonul i-a bâzâit și mesajul era:”mi-am amintit că azi noapte te-am visat în lenjerie neagră, de dantelă și ciorapi de mătase, (…) ”. Compleul pe care îl luase era negru de dantelă.

Mai târziu ”unde ești?”

“am terminat treaba la editură și sunt prin magazine, mi-am luat ceva”

“ceva sexi?’

“tu nu erai pe o scenă, într-o prelegere?”

“am coborât de pe scenă și am ținut prelegerea de pe un scaun în spatele mesei; (…)”

Ea își ascunde telefonul în geantă după ce este de două ori apostrofată de trecători că se izbește de ei, și mai și râde ca nebuna.

“ Totuși, ce ți-ai luat? Te rog nu mă ține în suspans, nu rezist!”

Ea nu răspunde strategic, și ca să poată să își savureze încântarea. El continuă ”oricum, să știi că orice ar fi, tot jos va ajunge, te prefer goală, am o fantezie cu tine în felul ăsta”

Prima noapte de dragoste a fost așa cum și-a imaginat că poate el iubi. Frumos, atent, tandru, tumultuos, impetuos…

Dimineața, el avea o întâlnire informală cu niște studenți la o cafenea aleasă special aproape ca să nu piardă mult timp, din timpul lor. Ea a refuzat să îl însoțească, iar el a respectat limitele discreției impuse de ea, dar după ce a plecat a regretat că nu i-a cerut cafea, și fără cafea chiar nu putea funcționa. Așa că, și-a tras o pereche de jeanși pe ea și a coborât în bistro, cerând o cafea la pachet. Privirile li s-au încrucișat, și-au zâmbit fugar și a plecat înapoi în cameră.

El s-a întors mult mai repede decât era programat și din doi pași era deasupra ei țintuind-o într-un perete. Dacă sărutul acela a fost pasional sau sălbatic, inima ei a încetat să caute răspuns când a înțeles cât de fericită o face. (…)

Ceea ce s-a întâmplat în bistro i-a făcut multă vreme să râdă. Grupul a admirat-o în întregimea lui, dar unul din băieți a rămas cu ochii ațintiți la ea, spunând ceea ce spunea toată lumea: “Incredibil cum seamănă cu Claudia Cardinale” …” îmi amintește de ea într-un rol de femeie de la țară, foarte de treabă și cumsecade care se luptă pentru… “ una din fete îl oprește: “vrei să spui că are un posterior de nu îți poți lua ochii, și bați câmpii pe hartă nu?!”

Râsetele tuturor îl zguduiau și voia să le strige: “E a mea!”, iar faptul că una din fete, se uita și ea lung după femeia lui și zice cu voce tare “dacă ea e atât de frumoasă, tare aș vrea să văd cum arată bărbatul ei!” i-a distras complet atenția dominându-l doar gândul ” e a mea, eu sunt cel care nu-și poate lua mâinile de pe acel posterior și eu sunt acel bărbat! Discuția a continuat fără el căci:

– Atâtea discuții despre posteriorul tău, mi-au pus greu răbdarea la încercare.

Dragostea lor exploda în gesturi, fapte, vorbe, gânduri…

Să facă dragoste devenise la fel de important cu să respire, iar relația lor era a doua formă de respirație.

„Azi mi-am cumpărat o eșarfă nouă!”

„ Ok, ceva se întâmplă, ce e cu tonul ăsta? Eșarfa asta mă pune pe gânduri”

„ Ai idee câte se pot face cu o eșarfă?!”

„O nu, te rog sunt în holul Operei!”

(…)

***

– Scrie asta Glad, scrie că după ce ne despărțeam, duceam mâna la față și pentru că simțeam mirosul lui în palmă închideam ochii de fericire, iar bluza cu care dormeam cu el, nu o spălam până data viitoare când mă vedeam cu el!!!

***

Fericirea pe care o simțea cu el, nu putea fi egalată decât de vinovăția pe are o simțea pentru atâta fericire. Și se pedepsea pe măsură.

va urma

O zi fără cusur