Am o sora bătrână aidoma mie, dar a crescut prea mult, săraca, poate de aceea se cheamă boxer şi ai mei îi spun Una. Cică e una la părinţi, adică unică.

Drept e că e fraieră foc! Face tot ce vor ei.

Dacă îi pui un scaun în față şi îi spui nu e voie, nu trece. E bătrână şi suverană.

Burito şi cu mine nu îi ieșim în cale, deși are moment de tandrețe. Rare. Am auzit că vara când e cald şi îi e lene, o lasă pe Burito să se întindă pe ea şi dorm împreună, eu nu prea cred asta, dar voi vedea.

Ştie chestii sofisticate. Aduce mingea, joacă fotbal…pfuai…. Să o vezi! Singura ei problemă este că ea vrea să se joace cu mingea, însă nu o dă nimănui. Dă drumul mingii doar dacă vede că mami nu glumește şi chiar pleacă. Atunci se supără.

Mereu e lăudată că e deșteaptă şi cuminte.

Ai mei îi cunosc mama, bunica mai ales, şi asta…vezi tu Doamne… mare chestie! Mereu auzi : “Rona, bunica Unei, îngrijea bebelușul la un loc cu mama lui”. Ce să îți spun! Așa bunică, așa nepoată!  Cam toantă, unde o pui, acolo stă! Ha…ce chestie! Are voie oriunde, pentru că nu ştie să roadă, să facă treburi interesante. Pe scurt: e plicticoasă!

Câteodată mă enervează aşa tare că mă ignoră, că mă pun în fund şi latru la ea cât pot de tare. Ea stă pe toate cele patru picioare şi privește peste mine. Peste mine! După o vreme se întoarce cu spatele şi pleacă.

Tot e bine. Pe mine cel puţin mă ignoră, şi atât! În general, când vine vorba de câini, oricât de inteligentă şi ascultătoare e ea, devine fioroasă şi îşi ridică blana pe spate ca o coamă. Mami îi spune “Leuna” în momente de astea, căci aduce a leu.

(Ah, scuze, leul e un pug mai galben aşa, cred că şi-a stricat blana cu ceva)

Atât pe azi, puguliţi cu spor

 

O zi fără cusur