+4

0

Te urăsc de când te-am văzut prima data. Privirea aia nesigura, calda si prietenoasa, aerul ala ca mereu ai nevoie de ajutor, si nu prea, iar dacă nu il primești, nu-i nimic…. Te uram atât cat poate uri un copil care primea tot ca tine și în plus ceea ce tu nu îți doreai.

Te urăsc pentru cat de autentic m-ai admirat, încă de mici, si m-ai făcut si pe mine sa cred despre mine ca sunt extraordinara; ca si pentru fiecare moment de îndoială care ma făcea sa cred ca poate nu e chiar asa, dar te vedeam neclintita in admirația ta si asta ma făcea sa te urăsc si mai tare.

Te urăsc pentru ușurința cu care îți făceai prieteni, si te iubeau, pentru bărbații care te-au iubit sau cei care te-au făcut sa suferi, asa cum doar tu știi sa o faci – enorm pentru nimic.

Te urăsc pentru ca atunci când ma consolai si erai in stare sa biciuiești pe cei care ma răniseră, ma gândeam “vezi, asta e problema, nu a ta!?!” si tu totuși vezi problemele mele ca pe ale tale proprii.

Te urăsc pentru ca tinerețea ta banala face sa para neinteresanta tinerețea mea zbuciumata, pentru ca tu sigur spui ca din cauza asta au urmat cele ce au urmat. Faptul ca mereu m-am simțit judecata de tine, deși știam ca e doar felul tău de a iti pasa prea mult si a purta de grija, m-a făcut sa te urăsc zilnic.

Am urat capacitatea ta de a te bucura sincer pentru succesul meu, care făcea ca atunci când cădeam sa-mi fie groaza de ceea ce vei spune, deși tu începeai rapid sa construiești strategii de limitare a pagubelor pentru mine.

Te-am urat pentru succesul tău si mai tare pentru insuccesul tău, caci însemna sa fii mereu in centrul atenției, si asta când mereu trebuia sa fii încurajată, si totuși, dacă nu erai – nu era nicio problema; pentru faptul ca mereu eram in competiție cu tine, dar tu nu aveai nici idee ca exista un concurs.

Am urat mereu cutezanța ta ca si temerile tale, si faptul ca mereu m-ai iubit sincer, ceea ce făcea ca in fiecare clipa sa ma tem ca te-as putea pierde sau dezamăgi.

Am urat casa ta, familia ta, job-ul tău, atât de mult ca am exagerat in toate cu ale mele, in timp ce tu ma admirai fără reținere.

Când nepotul tău “a luat-o pe cai greșite” cum zici tu, și plângeai zi si noapte, te-am urat, pentru ca toată lumea te compătimea si erai iar centrul atenției, deși tu ai fi vrut sa nu fii deloc, după cum te-am urat pentru succesul lui ulterior sau al nepoatelor tale.

Te-am urat si te-am invidiat atât, mereu, fără ca tu sa ai cea mai vaga idee, ca mi-am micșorat propria viata, si dacă voi muri înaintea ta, te urăsc ca îmi vei supraviețui, dar de va fi sa mori înaintea mea, te voi uri ca mi-ai luat-o înainte, si iar ești centrul atenției.

Semnat

Eu, prietena ta cea mai buna.

O zi fără cusur