Știri mondene fistichii – ultimul weekend de septembrie
Nu știu dacă voi reuși vreodată sa fac o cronică mondenă, dar cum nu îmi propun …. vedem ce va urma.
De asta dată vă anunț un eveniment trecut, deja, de care toată lumea ştie, şi toată lumea vorbeşte cam în aceeași termeni: s-a deschis mult aşteptatul “mol”.
Dacă eşti din Petroșani, Hațeg, etc şi nu ai altă treabă prin Deva, respectiv Hunedoara nu te repezii pentru shopping, căci nu e cazul.
Cine făcea cumpărături de la H&M si C&A, o făcea şi până acum, online.
Singura apropiere de ceea ce ştim sub numele de Mall este KFC şi Cinema City, ca brand. În rest, sunt elegante cafenelele, deşi faptul că se fumează peste tot combină mirosul de tutun cu cel de la food court într-un amestec nu tocmai agreabil; prezentabili angajații cinematografului, cu atitudine şi discurs corporatist, şi foarte chic boutique Mathilde.
Designul este plăcut şi e reconfortant să vezi clădiri armonioase şi gazon îngrijit, chiar dacă plouă şi e mult noroi, lume multă, câtă frunză şi câtă iarbă, aşa încât la ieșire am văzut doar încălțările grăbite prin bălţi şi noroi, plus anvelope ce rulau periculos de aproape de piciorul meu, dirijate competent de un polițist pus special pentru a sprijini fluxul de lume la “MOL”.
Conceptul de Mall a fost introdus de arhitectul Victor Gruen la 1938 când i s-a cerut să proiecteze un spațiu pentru cumpărături de către nişte pielari imigranți din America, el însuși imigrant austriac. El a proiectat o zona de relaxare cu bănci gândită ca un loc de socializare după modelul pieţelor europene cu cafenele şi multe plante sau agora grecească.
A îndepărtat mașinile, pe care le ura, creând un spațiu special pentru ele marcate cu semne cu animale, ca să fie uşor de memorat unde au fost parcate, şi cu holuri care să permită vizibilitate la etajul inferior şi cel superior.
Tot el, însă a fost primul care critică acest concept spunând că determină omul să cumpere ce nu vrea şi depersonalizează.
“ am fost adesea numit părintele shopping mall” spune el în 1978, reflectând asupra carierei sale, “aş vrea să mă dezic de aceasta paternitate o dată pentru totdeauna. Refuz să plătesc pensie alimentară acestor bastarzi dezvoltatori imobiliari. Ei au distrus oraşele nostre”
Oricum din 1950 mall –ul a avut alt părinte, căci Alfred Taubman a dezvoltat conceptul de insidedoors shopping de pe poziţie de dezvoltator imobiliar, aşadar concentrat pe profit, devenind dintr-un sărman copil un multimiliardar – după modelul american.
Mall –ul nu e mare ca să încapă mulţi, ci ca să îţi dea senzaţia că te-ai pierdut şi te-ai regăsit, şi că ai multe de văzut ca şi oportunităţi să fi văzut; nu e luminos pentru ca tu să poţi citi, ci ca să îţi dea încredere să stai şi să revii, şi să creeze o anume stare de spirit; nu are flori dintr-un concept ecologic, ci ca să întărească starea de bine, să dea personalitate şi să nu te îndepărteze prea tare de habitatul natural; nu are muzică pentru a dansa ci pentru a ţine ocupată o parte a creierului tău, şi a sublinia atmosfera de “laissez faire” adică lasă-te în voia plăcerii de a cumpăra :); şi alternează vitrine la nivelul ochilor pentru a determina acțiunea si pentru a stârni comportamentul de consum compulsiv.
Vrei o pereche de şosete şi ieși cu tricouri, pantaloni, cizme şi sandale. Se numeşte efect Gruen.
Nu te paşte sub nicio formă pericolul, să te regăsești sub acest efect dacă muzica e prea tare, mirosul greu și apăsător, zgomotul obositor, cozile interminabile şi alternativele limitate.
Hai cumpărături fericite şi
O zi fără cusur….. la mall!
