Cine -i Soarele si Luna, bunicii/mamei?!
” Soare” este apelativul folosit in familia mea pentru a exprima maxim de iubire.
Societate profund patriarhala, in satul bunicilor mei, rar auzi acest apelativ către fete, dacă exista un băiat, si niciodată după o certa vârstă, caci pierzi privilegiul exprimării tandreții, nu pentru ca nu ar mai exista afecțiune, cred.
Asta nu e bine, nu e rău. Este. Atât! Am învățat ca dacă iei lucrurile asa cum sunt, ai numai de câștigat. Oricum, anumite realități nu se vor schimba.
Nu știu dacă mi-am mai dorit sa il aud, după ce am acceptat ca nu se poate, dar știu ca mi-am promis ca oricâți copii voi avea, când voi fi mare, fiica mea va fi “Luna”.
Oricâți copii voi avea toți vor fi “Luna mea”.
Un psiholog bun, probabil ar spune ca e o reacție la evenimente din copilărie 🙂
Nu -mi prea pasa!
Realitatea e ca nu am decât una…”la părinți si mandra in toate cele (…) ca Luna intre stele”.
S-a întâmplat exact ca in promisiunea copilăriei.
La maternitate, după naștere, am suferit patru zile lungi de nesfârșite migrene chinuitoare, care ma puneau in mare dificultate sa vorbesc, sa clipesc, sa pășesc. Cu toate acestea, nimeni nu a reușit sa ma convingă sa stau în pat, ci am vrut sa îmi vizitez fetita pusa “la lampa”. Nu am vrut sa aștept primul alăptat si la ce dureri aveam, moașele nu s-au indurat sa ma refuze. M-am tarat sprijinita de pereți (am refuzat scaunul cu rotile) si când am ajuns o asistenta mi-a spus categoric ca nu îmi permite sa o țin in brate, pentru ca nu sunt in stare sa stau pe propriile mele picioare, asa ca o sa o vad la ea in brate. A ridicat-o in lumina incubatorului formând (poate doar in mintea mea) o semiluna.
– Luni!
De emoție nu mi-a venit in minte nici nume, nici nimic altceva decât “Luna mea”.
Mereu mi-am ținut promisiunile, dar dintr-un punct de vedere … “luna-r”…. as spune ca aceasta promisiune din copilărie e probabil cea mai frumoasa si sunt incantata ca am putut sa o respect.
Către toate mămicile cu pui iubiți ca soarele si luna (ca sunt copii, catei, pisici, furnici, copaci, șosete, escaladări montane sau bibelouri), azi de ziua Lunei mele, sa aveți parte de ei si de
O zi fără cusur