Dacă te bagi în lături te mănâncă porcii.
Veche, plastică şi utilă zicala românească!
Rezultatul căutărilor mele privitor la “Cum să te ferești de bârfe” e 0. Cu părere de rău, nu ştiu să sfătuiesc în domeniul acesta. Nu știu!…
Am o formă accentuată de repulsie şi ca atare nu pot analiza variante, măcar. Mereu m-am ferit de oamenii care bârfesc şi simplu pentru mine a fost să îi exclud complet din viața mea. În felul ăsta EU ştiu foarte bine că dacă vreodată cineva zice ceva, cei care mă cunosc ştiu că nu poate fi adevărat, iar cei care cred sunt cei care nu am nevoie să mă cunoască.
Așa că, dacă ar fi să dau un sfat în direcția asta, deși am recunoscut cinstit că nu mă pricep, ori te ferești, ori îi confrunți cu tot riscul, pe cei care au purtat vorba, căci nu merită respect mai mult decât cel care a început bârfă iar tu, dacă nu faci asta, te complaci într-o situație care face un rău mai mic sau mai mare, dar data viitoare ar putea aduce durere altuia, iar tu nu vei fi fost acela care putea să-i oprească.
A nu face bine este la fel de grav ca a face rău.
Dacă totuşi răul a fost produs şi tu eşti în miezul problemei, fără să mai poţi ieşi la liman, sau mai exact până ieşi, întreabă-te de ce ar face cineva aşa ceva, ce interes are şi ce urmăreşte.
Oamenii multumiţi de sine, oamenii fericiţi şi ocupaţi să îşi trăiască viaţa lor nu scornesc chestii, nu poartă vorba şi, nu în genere, nu se bagă în viaţa altuia. Cine o face fie râvneşte la ceva al tău, fie se teme de ascensiunea ta şi nefiind capabil să îşi croiască propriul drum îţi pune ţie piedici, fie este atât de nesigur că aceasta este singura cale de a socializa.
Astfel, dacă pui cap la cap informaţiile acestea, îţi dai seama dacă are rost să te superi când auzi că “el a zis că ea a zis că ei au zis că ….”
Ştiu că nu-i uşor şi cu cât e omul mai sensibil sau mai nevinovat cu atât îl doare mai tare, dar “viaţa e grea, dar dură” – cum zicea un prieten în tinereţea mea 🙂
Exceptând cazurile în care periclitează ce-i al tău, îţi uzurpă locul, etc, restul pot şi trebuie să fie ignorate cu eleganţă. Cu cât mai tare urlă cu atât mai demn să treci, pentru că dacă se bucură că tu suferi, suferă că îi ignori.
Când atacurile vizează ce e al tău, ei… aici trebuie să fii mai deştept ca ei.
Regula nr. 1: nu răspunde, oamenii ăştia au mintea odihnită, nu le poţi face faţă, sunt antrenaţi în perversităţi.
Regula nr 2: verifică dacă obiectul atacului e solid. Dacă este o persoană, află cât de influenţabilă şi câtă încredere prezintă. Sunt oameni solizi psihic, cărora poţi să le spună oricine orice, ei ştiu cum stau lucrurile şi nu vor ceda. În acest caz, aceştia vor admira demnitatea ta rezultată din faptul că nu te implici şi nu te explici. Dacă este vorba despre poziţia ta, poate o promovare ori pur şi simplu imagine, munca ta vorbeşte de la sine, mai mult decât “haterii” sau prietenii. Aceasta este vocea cea mai puternică.
Arată-mi un om de succes, împlinit, mulţumit, sigur de el care bârfeşte şi atacă pe la spate! Nu există! Aceia sunt ocupaţi să creeze şi să se bucure de rezultatele lor.
