Scrisori către fiica mea – scrisoarea a treia

Scrisori către fiica mea - scrisoarea a treia

Pentru că am ajuns la ceea ce, conform ordinii în serie, se numește Scrisoarea a III-a, nu am putut să nu parafrazez pe primul şi cel mai important autor de …“Scrisoare a III-a” 🙂

“Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,…”

De ce? Pentru că vreau să îţi demostrez cu această “Scrisoare a III-a” că, dacă nu cel mai bun, printre cei mai buni sfătuitori sunt cărţile. Sigur, dacă ştii să le citeşti.

Departe de mine gândul să îţi spun CITEŞTE. Nici măcar nu mă gândesc.

Ştiu că citeşti ceea ce e necesar/musai pentru şcoală şi că esti prea ocupată să îţi faci timp pentru alte lecturi, dar dacă vreodată ai nevoie de ceva ce nu vrei să întrebi pe nimeni, acolo găseşti. Printre rânduri, în cărţi consacrate, care au rezistat la generaţii de critici şi de “user-i”. 🙂

Tu ştii prea bine că ceea ce se găseşte pe net, ca sfaturi sau ca rezumate, e cam ca la şcoală. Unii de nota 10, unii de -1. Ştii că nu vor rezista trecerii anilor, aşa că mai bine … umblă pe căi bătătorite.

 

Uite dacă tot am zis că poate fi cartea prietenul tău, să vedem ce înveţi despre prieteni şi relaţii din CARTE.

Niccolo Machiavelli a dat naştere expresiei “machiavelic”, care înseamnă răutăcios, perfid, lipsit de scrupule. Lui i se atribuie paternitatea ideii de “scopul scuză mijloacele”, (deşi se pare că nu a fost aşa, ci doar pragmatic, naiv şi inteligent).

În fine ideea este că a scris cărţi care au rezistat sute de ani.

Dacă luăm din “Arta războiului” câteva reguli şi le aplicăm relaţiilor în general, vei vedea că sunt valabile oricând.

Războiul nu este, nu mai este, cel cu sabia sau baioneta, sau tunul. Nici măcar racheta.

În fond mereu a fost :

“O luptă-i viaţa, deci te luptă!” cum bine zicea Coşbuc.

Să luăm primele 3 reguli din arta războiului şi să vedem cum se aplică…

 

“1.Toate cele ce îi sunt utile duşmanului vouă vă fac rău.

2.Cel care depune cele mai mari eforturi pentru a cunoaşte planurile duşmanului şi pentru a-şi antrena frecvent armata va avea de riscat cel mai puţin şi va fi cel mai îndreptăţit să spere victoria.

3.Nu vă duceţi niciodată în luptă soldaţii decât dupa ce i-aţi încurajat, după ce i-aţi antrenat şi v-aţi asigurat că sunt încrezători; în sfârşit, nu vă angajaţi în nici o acţiune decât atunci când ei au speranţa că vor câştiga.”

 

Înlocuieste  “duşmanul” cu concurenţa, examen, teză sau rival.

Înlocuieste “soldaţi” cu prieteni, aliaţi.

Înlocuieste “soldaţi” cu forţe proprii (Tu cu tine) şi “lupta” cu şcoală, relaţie, prietenie etc.

Ai prins ideea?

Bravo!

cu drag, mami

O zi fără cusur


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *