Scrisori către fiica mea (scrisoarea 2)

Scrisori către fiica mea (scrisoarea 2)

–  Despărţiri –

Draga mea,

“Niciodată nu a fost să nu fie cumva”, zice o doamnă înţeleaptă pe care eu o respect foarte mult. Cu asta în minte trebuie să ştii că mereu mai există o faţă a monedei, o altă opinie, o altă versiune a poveştii. Dacă ştii că ai aplicat plenar “ce ţie nu îţi place, altuia nu îi face” – şi cu asta promit să termin cu şirul vorbelor cu tâlc 🙂 – hai să vedem ce a pricinuit supărarea.

Pasul 1 sau premisa: Contează pentru tine.

Să fie clar, nu te poţi supăra pe un străin, pe un oarecare! Te enervează, te deranjează, poate te înfurie, etc. Te superi, adică face rău sufletului tău, te doare şi te întristează, ceea ce face un apropiat, un prieten, cei dragi. După aceeaşi gândire care spune că pentru a fi dezamăgit, trebuie înainte să îţi fi făcut iluzii 🙂 Adică, dacă nu am sperat nimic, ce să mă dezamăgească?!

Ei bine, dacă ştim că e important pentru tine, ştim versiunea ta despre cele petrecute, trecem la pasul doi.

Pasul 2: Discuţia

Abilitatea de a comunica este cel mai preţios dar al omului. Învaţă să îl foloseşti în avantajul tău. Spune ceea ce ai de spus, clar şi asigură- te că mesajul s-a înţeles. Ascultă cealaltă versiune şi fii pregătită să te întâlneşti la mijloc (parte din negociere este să ştii cât vrei să cedezi).

Negocierea este de asemenea parte din viaţă şi, fie că ştim sau nu, o facem toţi din prima clipă. Negociem cu mami, când suntem bebeluşi: îmi dai suzeta nu mai ţip; negociem cu familia, când suntem mai mari: dacă mă lăsaţi afară, duc gunoiul; ca să mergi în tabără trebuie să ai note de xxxxxx; ca să muncesc vreau salariul acesta, etc Toţi o facem, doar că unii sunt mai abili, alţii nu.

Află că eşti în permanentă negociere cu tine însăţi. De exemplu, atunci când alegi cum să îţi folosești timpul ai negociat cu tine în folosul a ceva ce vrei tu. Fie mergi în camp cu cercetașii, fie mergi în tabără. Ai motive de pro şi contra în ambele situaţii. Când ai ales una, ai renunţat la alta pentru nişte motive care au cântărit mai mult. Sau: învăţ doua ore, adica îmi iau doua ore din timpul meu pentru ca să primesc nota, informaţii, etc….

Aşadar, nu ar trebui să dai înapoi. Discuţiile scot la iveală versiuni ale aceleiaşi poveşti la care nu te-ai gândit. Aici începe negocierea. Ascultă, observă şi înţelege dacă vrei să accepţi aceea variantă, sau, şi mai bine, dacă găsiţi împreună o variantă mai bună.

Fii cu băgare de seamă! Cuvintele sunt arme. Corect folosite aduc victoria, prost folosite e înfrângere sigură. Pentru că, nu-i aşa, uneori cuvintele nu sunt doar cuvinte! Nu neglija forţa unui verb.

Îţi recomand “Primul contact” un film ştiintifico -fantastic metaforă, care arată exact forţa unui verb. Când toata lumea se pregătea de război pentru că au înţeles ARME ca fiind semn că extratereştrii vor ataca lumea, o lingvistă primea ARME ca să înţeleagă lumea lor.

Pasul 3 Concluzii

Odată stabilită linia de mijloc, sau nu, lucrurile vin natural. Poate doare. Poate… nu atât de tare… Cine ştie?! Dar, sigur vei putea spune că ai făcut ceea ce ţinea de tine pentru că nimeni să nu piardă. Atunci când cineva pleacă din viaţa ta pierde toată lumea, dar dacă decizia este luată dupa discuţii, înseamnă că aşa trebuia să se întâmple şi veţi avea tristeţi, dar nu regrete.

cu drag, mami

O zi fără cusur

 

 

 

 

 

sursă foto: internet


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *