Scrisoarea a XII a. Despre invidie

• Ce dracu’ se crede aşa grozavă?! Nu e cu nimic mai bună decât mine!

Nu e mai slabă!

Nu e mai bine îmbrăcată! Are uneori chestii faine, dar aşa are toată lumea.

Nu e mai frumoasă.

Nu e mai înaltă, sau oricum, nu cu mult.

Avem cam aceeaşi culoare la păr, şi frezele ne vin cam la fel, că avem faţa pătrată.

Soţul ei este fain, dar nici al meu nu e de lepădat.

Copiii ei nu-s cu nimic mai buni decât ai mei, doar că ea îi ridică în slăvi.

Nu ştiu ce-i tot da cu I ❤ my job, că are o slujbă de 3 lei ca şi mine, şi eu sunt mai bine plătită decât ea.

Atâta, nu ştiu ce, cu prietenii ei, de parcă nu toată lumea are prieteni.

Ea cu umblatul ei în lume, de parcă nu toată lumea merge.

Şi cu muzica, aia, de o ascultă ea… nici măcar nu e faină!

• Atunci de ce o invidiezi?
• Eu?!!?

Una dintre cele mai grele metehne, dacă nu cea mai grea, este invidia. Grea pentru cine o duce, grea pentru cine o aduce. A făcut şi refăcut victime de toate părțile şi încă va mai face.

Despre invidie s-au scris romane si se vor mai scrie caci e boala și purtătoare de intrigi.

Să te aperi, să nu te lași copleșit de aşa ceva, e ceea ce îţi doresc şi te sfătuiesc, iar dacă nu poţi, cere ajutor.

Să nu te lași afectat de cei care o au şi nu pot să nu o manifeste, eeee…. aici nu prea sunt multe soluţii.

“Ignor” şi din generozitatea sufletului frumos, simte toată compasiunea pentru purtătorul de bacil, căci este grea boală.  Pur şi simplu urâțește din interior.

Vine din neîncredere, nemulțumire cu propria persoană, caracter… bube de acest gen 🙂

De cele mai multe ori, este mult mai uşor să critici ce fac alţii, decât să faci tu ceva, şi, şi mai uşor, să te lauzi cu cele făcute de alții pentru tine în loc de forțele proprii.

Specialiştii spun că Facebook este alimentat de invidie, pentru că oamenii sunt mai interesați de ce fac alții decât de propriile acțiuni.

Eu o văd un pic altfel.

Ai observat câtă lume are cont doar ca să vadă ce fac alţii? Ai observat câţi din cei care au cont interacționează? Dar câţi comentează? De ce? E mai ușor să stai de o parte şi să nu poţi fi criticat, căci nicio acțiune presupune zero atitudine, deci zero posibilitate de analiză, respectiv critică.

Dar, nu-i bai! Dacă nu ai ceva drăguț de zis mai bine taci. Deşi, să nu ai niciodată nimic de zis…. 🙂

La ce trebuie o reţea socială, dacă nu socializezi pe ea?! 🙂

Sadhguru zicea că e ceva fundamental greșit la tine, când încerci să dregi pe altul, în loc să îți vezi de ale tale.

El zice : Un om vine într-o seară mai repede de la serviciu şi pentru că mai avea timp, până la ora la care îl aştepta soţia, intră într-un bar si bea un păhărel, apoi altul, apoi altul… pe la ora doua se pornește cu greu spre casă şi ajunge foarte târziu, după ce între timp cade într-un tufiş de trandafiri şi îşi zgârie rău faţa. Ajuns acasă, intră cu greu în baie şi se priveşte în oglinda dulăpiorului de medicamente, speriat. Deschide dulăpiorul şi se bandajează.

Dimineaţa, deşi era sâmbătă, soţia aruncă o găleata de apă rece pe el.

• Iar ai băut?
• Nuuuu!
• Hai în baie!

Când intră, tot dulăpiorul era bandajat.

Morala: când noi nu suntem ok, încercăm să îl reparăm pe cel de lângă noi în loc să căutăm în noi soluţiile.

Aşa că, învaţă să îi recunoşti şi să stai departe de astfel de oameni şi în rest, hai să ne vedem de ale noastre!

Cu drag

mama

#scrisoricatrefiicamea