Scrisoarea a Xa : Ce ceri și ce dai ?

Scrisoarea a Xa

A îți găsi locul între ceea ce ești și ceea ce ceri de la celălalt nu este treabă simplă.

Înainte să te superi, înainte sa ceri ceva major, ia un pic de distanță față de tine și de celălalt, transformă-te în terța parte și privește de undeva de sus, calm și indiferent față de tine și de celălalt, ca un simplu martor nepărtinitor.

Nu poți?

Păi de ce?

Să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim la personajul nostru preferat dintr-o carte sau film. Oricare, orice!

Considerăm tot ceea ce ne place la el, cel îl face să fie nobil sau rebel, savant sau creativ, în fine pozitiv în ochii noștri. Apoi analizăm erorile sale, scuzele, circumstanțele… Mai e preferatul nostru?

Dacă stăm strâmb să judecăm drept, nici măcar făt frumos nu era perfect, măcar că se îndoia, că era nesigur, sau că nu ucidea zmeul din prima lovitură….

Chiar și personajele fictive greșesc, au defecte etc

De ce acceptăm eroarea sau cât din ea acceptăm, la un personaj fictiv?!…

Apoi, luăm persoana din imediata apropiere. Ce ne place la ea, e simplu. Ce nu ne place, acceptăm ca la personajul preferat? Vrem mai mult de la realitate decât de la ficțiune? Ar putea fi logic, dacă nu am considera că e perfect personajul nostru favorit, și fiind preferat însemnă că e tot ceea ce vrem, deci ceea ce cerem.

Idealizarea ne face victimele propriei gândiri?

Dăm noi același beneficiu al dubiului celor din realitatea apropiată? Nu avem timp?

E logic!

Mi-ai greșit, nu stau să mă întreb de ce, merg mai departe, dar nu am timp să repar ireparabilul. Dar cum stabilim ce este  ireparabil?

Îi judecăm pe ceilalți după măsura noastră, dar tot cu ea îl cântărim și pe personajul preferat?

Citind cartea, sau vizionând filmul decidem că din motivele x,y,z eroul nostru a făcut A sau B, si suntem mulțumiți cu explicația.

Am putea să facem din cei din realitatea imediată personaj preferat?

Cred că nu.

De ce?

Tu de ce crezi?

Ce ceri si ce dai?

Personajele nostre preferate din viața reală trebuie să fie investite cu respectul și încrederea noastră. Atunci poți înțelege orice. Poate nu accepți, poate nu ierți, dar înțelegi.

O dată pierdute, relația va fi ca una cu personajele secundare din povești ori filme: și ele pe acolo.

O zi fără cusur

 

 

 

 

sursa foto: pinterest


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *