Puka

Numele meu e Ginger. Uitați-vă  în carnet,  şi unde vreți! Dar, mi se spune Puka. Nu, nu e de la pug. E de la desenul animat. Mami zice că am faţă de Puka.

Are ea o chestie cu “faţă de …”

Pe sora mea, când era micuță şi nu făcea ce i se spune o striga Goguţa. Biata fetiţă, reacţiona pe la 4 anișori foarte bine la “nu fii Goguţa”. Ea nu știa de rău sau bun, de obraznic sau cuminte, ştia că nu trebuie să fie Goguţa.

Aşa a început totul şi la mine, dar a luat o întorsătură neașteptată, iar acum Puka e tot aşa numele meu, prin casă (ca halatul la unii oameni), cum e Ginger.  Oricum, eu reacționez la orice aduce “papa”!

De ce am un nume de condiment, care face ca “tati” de câte ori se enervează pe mine, adică destul de des, să mă ironizeze “măi ghimbir!” nu știu. Cert e că, mai există o ființă cu nume de mâncare în casă, dar numele ei îl spunem în șoaptă că mă face să latru instantaneu. Cred că fac alergie.

O cheamă Burito (ha- ham-ham) şi e cea mai nesuferită formă de pug, o ramură numită pisică. Mă calcă pe nervi atât de tare, că nu vă pot descrie, pentru simplu motiv că nu are umor. Doarme, cât e ziua de lungă, pe o pernă în terasă şi nu vrea să se joace, nici nu mă primește lângă ea. E o nesuferită şi o egoistă, dar e din familie şi eu tot insist, poate- poate…

Nu mă agit, că şi  pe mami o scuipă dacă vrea să stea în locul ei.

Burito vine de la forma în care stătea când era micuță (şi sper că mult mai drăguță) învelită în haine, ca un burrito.

Înțeleg că, la viaţa ei, a fost mare curtezană! Băga în sperieţi cartierul…dar astea sunt bârfe, şi eu nu mă cobor … Aş fi mulțumită să mă bage în seamă, însă asta nu se întâmplă şi eu cred că e doar gelozie! Mă învârt în jurul scaunului unde doarme şi sar, şi sunt ‘cute”, şi latru…. Şi nimic! Ea mârâie şi se înfoaie. Atât. Uneori scuipă.

Cum am zis… nesuferită.

Dar eu, eu sunt o generoasă şi o aștept zilnic sub pervaz, că nu ajung, poate coboară şi tragem o puguleală….

Hai, vă pugup pe toți

 

O zi fără cusur