* Zorii unui suflet pierdut *
Pădurea de argint
Marginile frunzelor se alintau în soare. Și el se juca aruncând vioi raze pe sub ele, deasupra lor, printre ele.
Fagii supli se semețeau spre cer parcă spunând “te prind”. Rare fire de iarbă, mai înaltă, licăreau după un strop de rouă ce nu avea să vină până în zori, așa că se unduiau avide și dornice, descumpănite în verde, rezonând cu vecinătatea. Aerul era tare și îmbietor. Un zumzet viu acompania freamătul generalizat. Mii de ochi priveau închiși inexistenți și totul era atât de nevăzut.
În mijlocul luminișului, X ședea cu ochii închiși și parcă fără suflare. Una cu locul, cu lumina și întunericul ei, una cu energia și chemarea, X își tămăduia rănile într-un nimb de lumină caldă. Buzele îi erau uscate și ochii închiși mișcau haotic globii sub pleoape, paloarea lui se accentuase și mai tare și vinișoare subțiri se vedeau pe mâini și gât. Respira atât de încet, încât nu își mișca toracele. Părea că levitează, deși contactul său cu solul era profund, ancorat.
– Sunt bine, Basil! spuse el dintr-o dată, tăind cu glasul lui adânc în liniștea ce îi înconjura, simtindu-i prezenta fără sa îl vadă. Sunt bine, acum și deocamdată.
Cu două zile înainte, locuitorii satelor din împrejurimi zăriseră o lumină mai densă decât de obicei, deasupra pădurii lor de “argint” și, cei care trecuseră pe la izvor, puteau jura că auziseră gemete fără să vadă cine era cel ce se tânguia lângă apa pe care toți o știau tămăduitoare. Legenda spune că până și Franz Iosif a cunoscut binefacerile acesteia, așa că nimeni nu se întreba de ce. Fiecare își duce crucea cum poate și probabil cel mai bine e să fie lăsat în pace. În fiecare din noi se ascunde un demon. Uneori îl controlezi, alteori te controlează el pe tine. Și e mereu flămând. Se hrănește cu spaima, dorința, cu jinduirea și chiar dacă tu dormi, el continuă să se hrănească și să te împingă să treci linii pe care niciodată nu le-ai trece, bântuindu-te până nu mai recunoști binele de rău, însă odată ce te-a făcut să le confunzi, te-a consumat.
Așezările din jurul castelului sunt locuite de oameni înțelepți care știu că de multe ori răul vine din noi și din ceea ce facem cu ceea ce nu înțelegem, nu din necunoscutul în sine, din natural sau supranatural.
Basil trecuse pe acolo ca o reamintire a realității, de parcă X ar fi putut uita vreo clipă cu ce se lupta.
Să își tămăduiască rănile vizibile și invizibile nu era singurul motiv pentru care se reunea X cu Axa în pădurea de argint. Nevoia de a-și ordona gândurile era mai mare decât orice durere.
– Eram aproape mort când am ajuns, și nu mă îngrijora cum mă îngrijorează faptul că deciziile care le iau azi, aici, vor afecta toate comunitățile legate de Castel, dar facem ceea ce putem. Nu era planul meu să mă îndrăgostesc și, știm bine că, vreme de decenii am reușit să țin asta foarte bine sub control. Până și un Aghiotant are un destin, iar al meu a fost să întâlnesc Căutătorul căruia nu mă pot opune și nu o poate face nici Basil, chiar dacă el controlează tot, își spuse el amar în gând știind că o face pentru el, dar și pentru Basil. Eva are o misiune mai importantă decât ceea ce văd eu și simt că ăsta e motivul pentru care până acum, Basil nu a făcut nimic împotriva ei, deși e clar, m-a îndepărtat de la misiunea mea. Aș vrea să putem discuta deschis, dar cred că asta iese din discuție. Niciun răspuns!? Bine, Basil! Iată noul plan: laboratorul clandestin de inteligență artificială este pe Axa Knowledge, cum ne-am așteptat, doar nu acolo unde credeam, dar acum știm și cum fac să îl ascundă și ne vom ocupa de asta. Da, vor divulga secretele atât de bine păzite sute de ani și în posesia lor pot dezvolta exact ceea ce ne temeam, căci, știm bine, și cel mai puternic Bine în mâna cui nu trebuie e un mare Rău. Știu că am tergiversat lucrurile încercând să fac totul cât mai subtil și asta a adus ponoase greu de calculat, și voi fi pedepsit, dar și tu știi că, să o sacrific pe Eva nu este o opțiune. În fond, datorită Evei am înțeles ca să convocăm Consiliul nu va face decât valuri mari în întreaga comunitate și a îi găsi pe Minodora și Franz nu rezolvă cauza problemei, dar vom face și asta și, sigur vom afla foarte multe, însă acum șansa noastră este Cez. Îmi aleg înainte să mă întrebi, pedeapsa și renunț la a mai fi Aghiotantul tău, te rog să mă lași să îmi continui misiunea din condiția de om (atât cât mai îmi rămâne de trăit să o fac lângă Eva), și dacă îmi acorzi această șansă sau nu, aș vrea să o faci aici sau pe muntele Gugu, unde voi fi peste două zile. Castelul a fost și este casa mea doar pentru voi, dar nu e locul unde aleg să mor dacă îmi este permis. Accept cu încredere decizia ta, cum cu încredere le-am respectat pe toate vreme de peste 140 de ani.
Energia locului încărcase rezervoarele golite ale minții și sufletului pierdut a lui X. A mai stat nemișcat sub ramurile fagilor până la ivirea lunii, când înțelegând că Basil nu va răspunde azi, s-a ridicat ferm într-un soi de aură din care a pășit hotărât spre marginea pădurii. Un pas, doi…” Eva!”
Eva stătea ghemuită pe scaunul de la birou cu picioarele adunate sub ea și ochii mijiți în calculator de parcă ar fi vrut să intre cu totul în el prin monitorul ca un portal. Hârtii zăceau împrăștiate pe masă și sub masă, toate necesare, toate inutile și era atât de concentrată că numai bucuria că îl vede făcu să nu leșine de spaimă când îl zări între ea și lumina lampadarului din dreptul biroului.
– Doamne păzește! Cum să mă obișnuiesc eu cu asta? strigă ea
– Poate nu va fi nevoie, răspunse el zâmbind. Eva trebuie să îți spun ceva.
– Cred că era și momentul, se așeză ea comod vizibil relaxată, acum că era lângă ea.
– Mai întâi ceea ce am eu de spus, apoi mă poți întreba ce vrei tu și promit să răspund.
Ochii Evei treceau de la groază, la admirație, de la spaimă la încredere și apoi iar la spaimă în timp ce îl asculta fără să scoată un sunet.
Sfârșitul povestii îi găsi într-o forma de conexiune mentală ce avea puțin de-a face cu supranaturalul sau telepatia şi foarte mult cu puterea sentimentelor dintre cei doi.
– Din ceea ce eu înțeleg în cercul Knowledge al Castelului s-a decis cu sute de ani în urmă să existe un număr limitat de minți superioare, număr care poate scădea, dacă situația o cere, dar nu va crește, decât cu aprobarea Consiliului care nu știe că o face pentru că îi este prezentată îmbrăcat în forma unor decizii uzuale şi negociatorilor Mesei Rotunde, care în afara ta nu știu cine sunt, și a lui Basil?
– Da, răspunse X .
– Dacă Basil nu a făcut nimic în pădurea de argint, este de așteptat să nu o facă nici pe munte peste două zile, deci te iartă?
– Sunt îndreptățit să cred că da.
– Iar tu, vrei să renunți la tot, odată îndeplinită misiunea ta de a deconspira cercul trădătorilor și de a îi găsi pe Minodora și Franz, ca să trăiești până la adânci bătrâneți sau cum o fi – lângă mine? Happily ever after?
– Cred că da, ezită el amuzat și intrigat în egală măsură.
– Eu cred că nu, X. Eu pot să îmi iau visele mele cu Zburătorul, îi răspunse ea privindu-l drept în ochii pe care îi sărutase înainte – amintirile mele cu tine și toată iubirea mea și nu voi putea umple un buzunar al minții tale, chiar dacă altfel, îți sparg sufletul și dau pe dinafară. Eu te voi iubi cât mi-a rămas de trăit știind că și tu o faci, dar tu trebuie să rămâi între mințile care pot cerceta și crea deasupra a tot și toate și mai mult decât toți și toate. Niciunul dintre noi nu am trăi fericiți să știm că ai renunțat la asta pentru mine. Ar fi o umbră uriașă pe iubirea noastră, peste noi. Asta nu ar fi doar pedeapsa ta, înțelegi?
Se ridicase în picioare când spunea asta, şi stătea dreapta în lumina palidă si slaba împrăștiată de lampadarul de lângă biroul ei, o umbră tristă, dar fermă, asemeni fagilor din pădurea care îl trimisese la ea.
Cel mai adesea, finalul nu e în mâna noastră. Cel mai adesea, un singur pas schimbă calea pe care credeai că ești așezat precum trenul pe șine, însă e clar că alegerea pasului ne definește şi din definiția noastră se naște și pasul.
O zi fără cusur
PS: dacă şi cum vrem să continue povestea stă în mâna voastră, a cititorilor. Aştept părerile voastre pe orice cale de comunicare alegeţi.
Sursa foto: internet