Consilier de bucurie. Sfaturi despre ce NU trebuie sa faci cadou (de Crăciun)
Stau la coadă, la farmacie când din lateral, cu capul în pământ şi sprijinită într-un baston, intră o bunicuţă adusă de spate, care scoate dintr-o batistă, exact ca buna mea pe vremea când mergea la piaţă, un pumn de măruntiş.
Imaginea în sine mi-a reamintit plăcerea cu care număram la monede cât eram de mici, până când ea pregătea prânzul pentru toti, şi ce victorioşi raportam, eu şi fratele meu rezultatul, de parcă noi am fi făcut banii cu pricina.
Băbuța din farmacie înaintează sigură şi, intrând în faţă, îi cere farmacistei să îi schimbe banii. Farmacista între jena de noi, cei mulţi de la coadă şi compasiune, zice slab: “dar aici nu e bancă, e farmacie”, “da?”, zice băbuţa trezită brusc parcă, uitându-se în jur pentru prima dată, “păi le tot schimbați cine să mai ştie, şi oricum şi aia îi tot de beteșug, că banii îs beteșug. No, dă-mi de alea de tensiune”.
Şi i-a dat. Cine să comenteze că a intrat în faţă când a adus argumente aşa importante.
Nu eu, în niciun caz, căci era doar a treia faza a zilei.
În prima, câteva ore înainte coboram din mașină, treceam strada în grabă şi intram în farmacie cu ochii în telefon şi foarte absorbită de mesaje. Aici salut tot cu ochii in telefon, foarte grăbită, şi mă duc glonț la raftul cu cadouri, știam și pe ce raft sunt cremele…..erau. Stupoare şi indignare: “Gingaşo, ce făcură-ţi?” diriginta farmaciei, o doamnă deosebită, are o vorbă care o diferențiază de toți “ ce faci gingaşo?”…. O caut din ochi pe gingașă, obișnuită cu anumite fețe în farmacie, şi acum vedeam mereu altele…. Întreb de creme, ele mă privesc atent şi cu un zâmbet neclar, “ştiţi, vechea farmacie s-a mutat….. asta e altă farmacie!”.
Pfiu, sigur că știam asta, am făcut totul intenționat ca să …. văd dacă vă prindeți!
În faza doi intru în ING, știți agenția mititică din orașul nostru, cu un ghișeu şi o doamnă micuță ce pare să care tot sistemul bancar în spate?! Noroc că sunt doar două bancomate şi un calculator că dacă o vezi cum se împarte între toate, când lumea are nevoie de ajutor, te temi să nu i se înnoade picioarele şi să rămână blocată în mijloc. Important e că reușește să îi ajute pe toți!
Faza doi, este că de astă dată doamna cea micuță primește o cerere la care nici măcar ea nu poate răspunde…. decât după câteva secunde de reculegere şi nevoită să decline, ceva total nespecific ei.
O bătrânică intră şi când ea o întreabă ce poftește îi răspunde nesigură ” ceva păntru ochi, mamă”.
Facem un apel către toți exponenții urbei: stați domnule unde vă așezați că ne încurcați. Unde cândva …. acum câteva zile, era un bar mă trezesc cu second hand şi unde era un magazin de electrocasnice, două second hand. Înțeleg că suntem foarte în trend toți şi ne dăm în vânt după vintage, şi luăm pastile să prevenim prevenția înaintea prevenirii şi să scădem creșterea sau să creștem scăderea, dar chiar așa!…
O zi fără cusur
Related posts
