Aseară am terminat de citit o carte și azi dimineață m-am uitat la un film grozav.

Bine, bine, lucrurile sunt de regulă invers, dar dat fiind că e duminică, nu ți s-a întâmplat niciodată să stai la televizor la cafea?! Nu ai auzit de “zilele în pijamale”?

Cartea era despre conflicte interne și cum sunt percepute ele de cei din jur. Despre lupta de a se face înțeles și de a se înțelege pe sine.

Filmul, ei bine filmul este despre iubire, ură, credință, lipsa ei, încredere și ce poți face în numele unei idei.

“Agora” se numește, poate l-ați văzut, dacă nu, merită să alocați timp.

Conflictul nu e numai în film, ci și legat de el, și vine din faptul că dacă unii spun că e o capodoperă, alții spun că târăște biserica în mocirlă prin felul cum se încheie.

Eu spun, nu e ceea ce vezi!

Nu, nu contează ce vezi, ci ce crezi tu despre ceea ce vezi!

Uite! Dacă am pe masă o țigară, ce vede fiecare?

1. un fumător – vede o oportunitate

2. un fumător înrăit căruia îi lipsesc țigările – vede salvarea lui

3. un fumător care vrea să renunțe – vede o ispită

4. un nefumător – poate nici nu o vede

5. ……

Să începem să dezbatem conflictele și tot noianul de sentimente care vin cu fiecare, de la 1 la 4 și mai încolo?

Cred că am prins ideea cu toții.

În “40 de legi ale iubirii” o musulmană îți arată cum același paragraf din Coran citit de un sufit are un sens și citit de…. Nu, uite și eu greșesc când scriu, astfel. Corect este: citit de o minte care își pune întrebări, este deschisă, sună într-un fel, citit de o minte închisă sună diametral opus.

“Agora” nu îți cere să crezi că creștinii au ucis simbolul științei, care era filozoafa, considerată mai mult mit decât istorie, ci îți cere să te întrebi, să crezi că poți cerceta.

Lumea a fost și este în continuare plină de farisei, dar tu în numele a ce acționezi?…Căci suntem responsabili (doar) de propriile acte și de cele care le inspirăm celorlalți, așa că da:

Nu este despre ceea ce vezi ci despre ce crezi tu despre ceea ce vezi.

O zi fără cusur