Scriu azi, aici, asta pentru că tocmai am văzut pe FB, într-o pauză de activități administrative de sâmbătă, o postare de la absolvirea universității.
E vorba de o universitate de prestigiu, una mare și o fată mică. Era mică.
Cum am întors capul aflu că, gata, a terminat facultatea!
Are același zâmbet serios pe care-l observasem și când era mică.
E frumoasă, cum era de mică. Frumusețea aceea intelectuală, care-ți surâde din natural și autentic. Genul care nu se străduie și e incomodat de complimente.
E serioasă, cum era de mică. Și glumele și joaca ei erau serioase, iar joaca ei a transformat-o în hobby de om mare.
Atât a zburat cu planorul și avionul până a ajuns să învețe pe alții să o facă. Și asta ca hobby. Adică, sa învețe alți copii, care ca și ea, vom întoarce capul, lăsându-i construind castele de nisip, și îi vom regăsi într-o clipită clădindu-le la pol, sau pe Lună.
Mă uitam la poza aceea din fața facultății între părinții ei, gândind la ei nu la ea : “Doamne…. ce copil ați crescut!”
Noua calitate, noul compliment, probabil supremul ” Doamne, ce copil ai crescut!”
Felicitări copile! Ești o inspirație, pentru mămici și fetițe.
PS: Vezi că ți-am luat o poză să o pun aici.
O zi fără cusur
One response to “Noua calitate”
O bucurie pe care nu o voi cunoaște niciodată! :(…..dar compensează cu bucuria pe care o simt pentru bucuria celor din jurul meu