+9

-2

Prăvălia de … Crăciun
Vrea să ştii că ești mai bun
Decât pari și vrei să spui
Şi o spune ea, oricui!

Teoria mea despre caritate și fapte bune se explică prin cercuri concentrice, verbe și clipe.
În jurul tău în primul cerc, în mijlocul căruia ești tu, e bine?! Ok! Mărim raza. Şi în cercul cu raza mai mare e bine?!…. Şi, tot aşa! CERCURI CONCENTRICE de bine.

Partea cu cercurile, fiind grafică e ușor de explicat. Partea cu verbele, necesită verbe fine ca să se muleze pe o realitate complicată.
Hai să încercăm cu o pildă: dacă vrei să hrănești un om, nu îi dai peşte ci undiţă.
Sigur că vrem să le dăm copiilor noștri tot, dar nu e mai bine să le dăm sprijin să își obțină singuri tot ceea ce vor?!
Desigur că acest adevăr se așează diferit pe realități diferite.

Dacă vorbim de un azil, sau de un sanatoriu VERBUL potrivit este “a dărui”.

Un alt aspect al teoriei mele privește perioada.
Crǎciunul și Paștele sunt sǎrbatori mari, care din cauza încǎrcǎturii emoţionale ne amintesc sǎ fim mai buni, dar nu cred că ne absolv dacǎ tot restul anului ne-au caracterizat verbe meschine, egoiste. Chiar dacǎ ne place sǎ credem asta.

Vestea bunǎ e că nu tuturor trebuie să le amintim asta.
Noi am avut onoarea să cunoaștem oameni frumoși, generoși prin natura lor, nu ca și culoare de sezon, care pe lângă faptul că aşa le e felul (vorba unei prietene “cu mâna întinsǎ pentru a oferi, nu a cere”, mi-a plăcut extraordinar expresia aceasta ) se întrebau foarte proactiv “ce sǎ facem sǎ fim mai buni?”.

E clar că nu putem fi buni la toate, dar putem fi buni la suflet, buni în felul de a fi sau mǎcar sǎ încercǎm sǎ fim.
Sǎ fim de 2016 ori mai buni în 2016.

Buni nu înseamnă că îi vitregesc pe vecini, adunând 15 câini comunitari în spatele blocului, care fac mizerie şi bagă spaimă în trecători, şi nici 50 de pisici care duc mirosurile până în județul vecin. Bun nu însemnă că îi arunc o monedă cerșetorului din parcarea de la supermarket, sau celui care la intersecție îmi murdărește geamul, și nici să fac de Crăciun pachete, cu culorile siglei mele și să le împrăștii prin oraș.

Generoasă e vecina mea, prea guralivă și cam oțărâtă, de 77 de ani, când îi spune vecinei de 25 cu bebe în căruț, venită de la serviciu după 12 ore, “Îl plimb eu, du-te și dormi jumate de orǎ, tot nu trebuie făcut nimic altceva, decât împins un cărucior”. Generoasă este amica mea, care nu are vreme de altceva, dar lasǎ unei organizaţii care își propune sǎ ajute pe cineva un inel de aur “știți voi cum să îl folosiți”. Generoasă e cea care bucură niște suflete aflate în lumea lor, pentru cǎ îi învață un rol într-o piesă din care poate ei nu pricep nimic, dar văd și aud aplauzele și simt că au prins pe Dumnezeu de un picior, sau alta care învață niște copii să danseze, ca să simtă emoții ce nu vin din TV sau jocuri on line; generos e cel ce vede că unul e la început și îl sprijină cum știe mai bine, cel ce dă o explicație, o mână de ajutor, priceperea sa, atunci când e cerută.
Generos e cel ce pune o vorba bună și nu se întreabă înainte de orice “ ţie ce îţi iese de aici?”

Şi, ca să îmi închei pledoaria cu revenire la teoria mea, GENEROS e cel ce dă CLIPE din viaţa sa altuia, căci timpul este unica noastră resursă nesubstituibilă și irecuperabilă.
Cu convingerea că, dacă fiecare din noi găsim în noi puterea să ignorăm ce-i rău și urât și sǎ luminăm în jur, sǎ vrem și sǎ vedem frumos, sǎ fim și sǎ cerem ce-i bun în jurul nostru, în cercuri concentrice cât mai largi, după puterile noastre, nu vom schimba lumea, nu toată, dar vom începe sǎ schimbăm lumea din jurul nostru, vă urez un Crăciun luminos fără cusur.
Şi poate dacă și alții ce ne intersectează cercurile mai de departe vor face la fel…

Crăciun luminos, 2016 fără cusur, luminos, cald și bun!

2016 de aur!