Se zice că această sală, pe lângă mesele festive organizate la castel, era folosită și ca sală de judecată în care baronii, nobilii din clasa de mijloc și înaltele fețe bisericești se reuneau pentru a împărți dreptatea.
În toate epocile oamenii erau judecați, cel puțin formal, apoi urma verdictul și executarea sentinței. Nu același lucru se întâmpla de fiecare dată la castel.
În dreptul ferestrei din mijloc a Sălii Cavalerilor se găsește amplasată o trapă în podea care era mascată de un covor iar deasupra era așezat un jilț pe care era invitat să se așeze acuzatul, care cel mai probabil era nobil, după care începea interogatoriul. Până aici nimic deosebit, nu? Așa este. Doar că aici, la castel, soarta inculpatului depindea de răspunsurile oferite. Dacă ele nu erau pe placul judecătorului, care era de fapt de cele mai multe ori proprietarul castelului, acesta făcea un semn discret către unul din aghiotanții săi și se acționa trapa prin a cărei deschidere cel așezat pe jilț cădea în gol câțiva metri, deci sentința era executată pe loc. În cazul în care cel judecat avea norocul să nu moară el era grațiat pe considerentul că divinitatea i-a salvat viața. Erau și situații când se dorea eliminarea, cu orice preț, a cuiva, așa că ajuns acolo jos, muribundul era așteptat de cineva care avea grijă, ca în cazul excepțional în care acesta nu murea din cauza șocului produs de căderea în gol, să termine execuția prin aplicarea unei lovituri fatale.
O zi fără cusur
#eatpraydormilaHD
