Viaţa e o negociere continuă. De la primul a, la ultimul a, negociem fiecare suflare, fiecare clipă, fiecare senzaţie şi fiecare trăire. O negociem cu noi înșine, cu ceilalţi, cu destinul.
Câștigurile noastre toate stau în iubire.
“Iubirea schimbă tot”, e atât de adevărat că nici nu ştiu dacă mai are rost să spunem asta, dar pe de altă parte când spui “bună ziua” nu ştii că e ziuă şi că ea poate fi bună sau rea, independent de urare şi de intențiile tale cu urarea?!
Şi totuşi e atât de frumoasă, schimbă tonul precum schimbă iubirea, şi curge mulându-se pe mai multe tonalități ale sufletului. Versurile nu mai contează (da, ştiu prietenii mei vor fi stupefiați, că eu, cea care caut şi în hindi înțelesul cuvintelor, nu îmi pasă de versuri de data asta). După refren, orice ar spune e redundant, dar nah, e necesar să constituie întregul.
În ce mă privește, după ce încep acordurile, văd un om care dansează până la epuizare fericit şi încântat, fără urmă de nemulțumire, căci iubește ceea ce face; un om înconjurat de munți de cărți, ce îi fac zid de apărare în faţa rutinei, căci iubește cărțile; un om care se bucură în faţa unei gâze micuţe şi a unei flori plăpânde, căci iubește natura; un om care se înconjoară de frumos, căci iubește frumosul; un om care poartă povara frustrării, căci nu cunoaște iubirea; un om care citește cu lacrimi în ochi mesajele de la copilul său, care îi spune că a luat zece la examen, cu aceeași fericire cu care îl ridica din pătuț când plângea, noaptea la 2; un om care se știe folosit, dar acceptă, căci da, iubirea schimbă tot.
Câte nu face omul din iubire sau în numele iubirii!
Da, din iubire suntem cu toții folosiți și folosim pe toată lumea, dar dragostea ne dă mereu explicația, motivul și scopul.
Mă port astfel ca să mă iubești și pentru că mă iubești, mă port așa.
Mă port așa pentru că nu mă iubești, și dacă nu mă iubești astfel mă voi purta.
Toată lumea folosește pe toată lumea și doar iubirea schimbă tot.
Toată lumea câștigă negocierea doar dacă iubirea a fost motivul, principal sau subsidiar, oricând și oriunde.
O zi (de Dragobete) fără cusur
