Am avut o foarte interesanta discuție despre alcool, droguri, țigări si alte excese cu niște tineri de isprava.
Eu ma bucur de renumele de “mama cool”, asa ca fac tot posibilul sa înțeleg ceea ce mi se spune, dar anumite realități nu as mai fi “cool” cu mine dacă nu le-as spune.
Astăzi, poate doar informația sa mai dea dependenta. Informația, mâncarea buna si vinurile rafinate!… Dar, astea costa, asa ca ar fi o adicție scumpa! 🙂
In rest, totul e marketing! Totul e promovare. Totul e manipularea simțurilor si emoțiilor.
“Pe vremea mea”…. marketingul era o știința studiata de putina vreme in Romania, si avea taine destule si pentru cei care o studiau, caci cine o gestiona știa cat e de utila. Erau putini cei care cunoșteau noțiunea de trend setter sau, dacă o cunoșteau, o atribuiau domeniului modei caci varianta mai sofisticata “formatori de opinie” circula in cercuri elevate.
Ca atare, problema dependentelor la nivelul anilor 1990 – 2005 e relativ simpla.
Trecutul cinematografic, importanta televizorului, a revistelor glossy, a cântecelor încă își păstrau amprenta.
Filmele cu buget enorm si efecte speciale copleșitoare erau la început, si lumea încă adora sa privească filmele in care povestea si emoțiile primau. Era filmelor care au făcut istorie nu apusese complet, si încă mai încântau nume mari care stăteau cu țigara in gura si paharul in fata, gâtuiți de tristeți, precum Humphrey Bogard sau Audrey Hepburn, ori calare pe un superb cal, ca in cazul celor de la Malboro, ori pe punți de iahturi in ținute sexi….. (azi, si pozele vechi sunt corectate si scoasa țigara din ele, ca sa nu indemne la un consum dăunător sănătății).
Jim Morrison, Bob Marley, etc făceau istorie cu vieți tumultuoase încheiate tragic, dar asta știai după ce ai aflat ce bine au trăit.
Faptul ca multi tineri începeau sa fumeze de la vârste fragede era susținut de un segment media ce nu combătea explicând, ci încuraja consumul in binefacerea multinaționalelor.
Sau, măcar era o scuza!
Nu știm cați bani au primit familiile care au dat in judecata Malboro ca au avut reclame prea convingătoare.
Nu, dar știm ca au fost multi.
Haine, creme, consumuri si “consumisme” … toate erau impulsionate in urma cu doar câțiva ani de specialiști isteți ce manipulau lipsa de pregătire a marilor mase.
Azi cumpărătorul e mai selectiv, informațiile circula mai ușor si oamenii sunt mult mai instruiți si mai conectați cu realitatea, in funcție de percepția fiecăruia.
Azi, cumpărătorul instruit știe care ii sunt
nevoile si se comporta in consecința, asa ca atunci când ii spui vânzătorului de telefonie mobila, “nu, nu vreau abonamentul si nici telefonul acesta” si el răspunde ” asa rau va merge?”, razi cu lacrimi, caci nu se mai poarta, asta nu mai motivează decât snobul needucat.
Mesajul meu către tinerii de isprava (cu care a fost o placere sa conversez) e: nu va sfiiți sa spuneți nu. Nu, nu am băut, dar m-am simțit foarte bine; nu, nu fumez si nici nu îmi pasa ce crezi tu despre asta; nu, nu consum tâmpenii dăunătoare pentru ca pot găsi stimulii necesari si fără excese; fac sport ca asa vreau eu, pentru mine nu pentru mușchii vecinului, nici posteriorul rivalei si nu, nu îmi pasa dacă ma aproba gașca sau nu.
Independenta e un ideal ce merita urmărit din toate punctele de vedere. (In)dependenta e o chestiune de inteligenta si mândrie. (alt film celebru a tuturor timpurilor “La răscruce de vanturi”).
In marketing sta puterea! In marketing si educație.
O zi fără cusur