Hai să- ți dau în cărți

…. sau

Foaie verde de trifoi cu patru foi

Am fost invitată deunăzi la un ceai și niște …. pasențe. Invitația suna chiar așa!

Eu, care sunt un mare fan de horoscop, ghicit în cărți și jocuri în general (acum o săptămână am jucat biliard, prima dată în viața mea, cu 7 copii cu vârste cuprinse între 4 și 16 ani, și da, am luat bătaie), accept foarte curioasă invitația.
Ca orice intelectual rasat, eram dornică şi să o cunosc pe una dintre fericitele care și-a întâlnit destinul după ce gazda noastră i-a dat în cărți.

Doamna cu pricina nu a venit însă, și o altă, prezentă acolo, pe care de când o știu funcționează pe principiul “dacă zici de trei ori “noroc” și dai la 10 prieteni mesajul vei avea …pătrunjel pentru ciorbă tot restul vieții”, ne-a anunțat că e din cauza “destinului“ pentru că este în Leu, deci gelos, posesiv, deci nu e bine.
Mă întreabă ce zodie sunt, și răspund timid “Pești”.
Oh, complet imposibilă zodia, oameni plângăcioși (confirm, plâng și la imn), hiper sensibili, vorbesc mult (nu aiurea), şi cam debusolați, nu e bine!
Am o prietenă “Taur”, și pentru ea am aflat că e foarte dificil, întârzie mereu (da, asta da), face alergii la praf, vânt, soare, noapte, frig, cald (şi ea se plânge doar pentru soc sau poate era fân, pfiu!), nu e bine.
Mama e “Gemeni” ; încăpățânați, google pe picioare ştie remediile la toate alergiile celor din taur, nu e bine.
Vărsătorii sunt dificili, critici, elitişti, dacă ai spălat rufele, vasele, şi casa, şi ai făcut trei feluri de mâncare şi o analiză a picturii lui Van Gogh, te întreabă “da’ Kant ai citit, azi?”, nu e bine.
Am un număr suspect de mare de prietene berbec care au în comun faptul , că nu au nimic în comun, şi ele trebuie să ştie că astrele aşezate ascendent şi descendent, înspre cer şi ușor spre lac, nu e bine. Cât despre “Rac”, nu e bine, colerici, complet debusolați, nu găsesc niciodată ce caută, dacă și-ar căuta nasul nu l-ar găsi nici cu GPS( asta cam aşa e)….

Un pic debusolată (nah, sunt Pești), încerc timid să fac trecerea spre pasențe, că doar nu ne-am adunat aici ca să nu fim împrăștiați.

Gazda iese în mare grabă din camera anunțând că revine imediat.

Întârziind un pic, le povestesc că sunt nerăbdătoare pentru că am mai încercat asta o dată, în anul întâi de facultate, la Bucureşti, pe o străduţă chiar cochetă, cu vreo şase colege, dar ne-a dat ghicitoarea afară că râdeam pe rupte. Apucase să îi spună uneia din fete vreo câteva prevestiri, nu mai ştiu de ce atât de hilare pentru noi, dar ştiu că ultima întrebare a fost “Dar 301 când revine pe ruta asta?” (era scos de câteva luni bune)

” Nu ştiu maică, mâncați-aş ochii tăi! De unde să ştiu?”

“Păi, nu eraţi ghicitoare, Doamneeee, nici ghicitoarele nu mai sunt ceea ce trebuie să fie”

Între timp, gazda noastră revine cu o carte gen Solenoid, a lui Cărtărescu.

“Club de lectură?” îmi zic în gând.
Surpriză “Ghid practic cum să dai pasențe. Vezi viitorul cu ochii tăi.”

– Păi, ce-i cu asta?
– Să-ți faci pasențe!
– Cum adică, nu o faci tu?
– Dar, eu nu știu, fiecare pe rând luăm cartea studiem și vedem ce iese!!!

Teo, Paul, Sofi, Rareș, Dragoș, Julia, Andra haideți să jucăm biliard și să mă bateți.

 

Să aveți norocul să nu aveți ghinionul de a nu avea…

O zi fără cusur