by Seherezada Călătoare, rezident “Castelul Corvinilor”

“Seherezada Călătoare” este proiectul meu de suflet şi ceea ce mi-a adus cărările pe lângă ale Gladiolei.

Avem în comun plăcerea de a călători, de a scrie şi disprețul faţă de clişee. De aici totul e diferit, ei îi place verde eu ador roşu, ei îi plac florile şi cafeaua în ceașca de porțelan; eu beau cafea şi din sticlă, multă să fie şi duc flori la înmormântări; eu ador cățăratul şi corturile, ea, să spunem că se abţine, şi tocmai de aceea rubricile noastre se completează.

 Castelulcorvinilorhd.ro e o pagină de travel şi nu îmi permite să dau frâu liber gândurilor din toate direcțiile, mai ales celor pe care gazda mea le spune “aspre”!

Vă invit după ce călătoriți si visați cu gazda noastră, si pe castelulcorvinilor.hd să călătorim şi împreună.

Despre generozitate

Nu am reușit să înțeleg niciodată cum te poți simţi mare doar dacă stai lângă oameni mici, fluturând realizări comune faţă de oameni cu alte preocupări decât ale tale, cu aerul că dacă nu ești de acord cu mine, dacă nu mă admiri, e ceva în neregulă cu tine.
Fac faţă cu greu conversațiilor monopolizate pe un segment, în general profesional, în care se explică plin de emfază câte am făcut şi ce am făcut, când participanții la narațiune nu au nimic în comun cu domeniul şi nici nu prea înțeleg ce spui.
Tot greu e şi cu cei care, poate, nu pot spune nimic, poate nu vor să spună nimic, sau alte nimicuri, şi atunci nu le rămâne decât să atace, gratuit şi stupid – atât de stupid că a riposta e ridicol. Partea proastă este că se cred învingători prin lipsa de ripostă, deşi eu cred că undeva adânc în ei, ştiu că e eleganţa interlocutorului cea care îi opreşte şi atunci sunt şi mai viscerali.
Cât de reconfortant este, în schimb să ai de a face cu oameni care independent de starea de spirit sau sentimente interne ştiu să manifeste sufletul cald în cum privesc, cum vorbesc şi cum ascultă; care să se bucure sincer pentru tine, şi să îşi manifeste grija proactiv, care să te apere când e cazul şi să te critice franc, când e cazul.

Imagine

În spatele oglinzii
Sunt foarte frumoasă şi admirată! Întoarce lumea capul după mine pe stradă, şi oricine femeie sau bărbat, mă găsește fermecătoare; mă copiază lumea şi mă invidiază. Dacă ceva merge rău e din cauza invidiei celorlalţi şi niciodată din cauza mea.
Profesional, sunt genială, am cele mai spectaculoase realizări pe care le poate avea o femeie prea frumoasă pentru binele ei. Dacă alții au mai multe e pentru că au noroc sau susținere ocultă!
Mă interesează ce fac toţi şi toate şi pot oricând să spun oricui ce face oricine, dar foarte discret, desigur!

Retroversiune
Ies din mașină de parcă mi-ar deschide șoferul ușa limuzinei, şi singurul motiv pentru care nu se întâmplă asta, este pentru că sunt modest.
Îmi aranjez cu stil butonii de la cămașă, care nu sunt de diamant, pentru că nu se potriveau cu locul şi compania, privindu-te cu drăgălășenie, şi nu te bat pe umăr sau îţi ciufulesc părul tău de omuleț simpatic cu opiniile tale naive, ca să nu îmi stric aura, dar până ajungi la experienţa mea……( care mă ţine în cercul meu meschin, nu ai cum să pricepi cât de mic sunt!)

Crezul
Credeam că știu ce însemna să fii tare, tare mulțumită şi fericită, şi liniștită până când o mare bucurie s-a întâmplat. Credeam că e o mare bucurie!
De atunci, cred că toate fericirile au altă dimensiune.

Contează

Dacă spun ce m-a deranjat, nu însemna că te-am criticat, ci că am făcut partea mea, astfel încât să ne fie bine tuturor, fără să cred că aş fi mai bună.
Dacă nu spun ceea ce m-a deranjat, e pentru că nu mai cred că merita efortul găsirii căii comune şi cel mai probabil intersecțiile vor fi tot mai rare, spre drumuri paralele.
Dacă tu nu spui nimic voi crede că gândeşti la fel despre ceea ce contează şi ar fi absurd să îţi mai stau în cale.

Când unu și cu unu fac unu

Mă prezint la curs cu precauție. Găsesc o lume plină de aparenta culoare ce râde mult şi strigă de bucuria efortului.

Ma încadrez în dinamica grupului, şi în sincronul mișcării şi îmi armonizez vibraţile cu muzica locului. Rezultatul e incredibil. Îmi place!

Râd la fel de tare şi strig de plăcerea efortului. Mă uit în jur. Nu mă potrivesc şi totuşi nicio margine nu iese în afară. Respect conturul riguros. Poate mereu am fost în contur şi nu am ştiut, poate conturul mă respectă pe mine? De oriunde aş privi nu sunt anexa nu sunt parte şi totuşi întregul mă cuprinde.

Zâmbesc a satisfacție știind că rezultatul ecuației e un nonsens.

Încă o poveste

A fost odată o bulă. Nu una papală, nu una de aer….. o bulă de sentimente. Decidem să îi spunem aşa ca să nu deranjăm persoane importante.
Altfel, ar trebui să spun a fost odată un bărbat frumos care s-a îndrăgostit de mine, când nici prin cap nu îmi trecea că aşa ceva se poate întâmpla, şi toate locurile erau ocupate şi jocurile făcute.
A apărut şi trecut meteoric prin viaţa mea şi a lăsat o dâră de stele. Depinde de unde privești. E un praf de stele sau e praf.
Oricum ai privi însă, ceea ce e clar e că de fiecare dată când am spus niciodată – oricât aş fugi de clişee, a fost eronat. Nu aş fi spus niciodată că pot trăi aşa ceva, dar s-a întâmplat.
Bun, dar în acest moment ştiu că niciodată nu se va mai reîntoarce, un meteorit o dată stins, nu va mai urca vreodată.
Păi, şi atunci ce facem cu învățămintele trase legat de niciodată să nu spui niciodată?
Bula de sentimente – urmarea
Este foarte greu! Nu reuşesc să mă rup de niște trăiri dureroase de când am înțeles că meteoritul s-a prăbușit undeva şi probabil s-a şi stins, doar eu îl mai cred activ. Toată durerea aceasta pare să mă copleșească, să mă reţină de la tot ceea ce în alte momente mă bucura, şi pare că nu îmi va trece niciodată, şi nimic nu mă poate ajuta.
Am citit undeva că pentru a trece peste astfel de momente trebuie să păstrezi “open mind”, da, da, adică să fii atentă căci un altul îi va lua locul. Ce prostie!

Bula de sentimente – urmarea urmării
O fost odată o altă bulă de sentimente, în care m-am trezit complet răvășită de ceea ce simțeam pentru un bărbat interesant, ce mi-a acaparat întreaga atenție, când iar credeam că e imposibil,  și m-a făcut să mă întreb unde a fost loc pentru trăirile precedente, căci acum nu mai văd decât praful… de stele.

Va urma

“Gânduri și gândiri” e parte dintr-un foileton publicat prima data pe www.fistic-iu.ro

O zi fără cusur