Descoperă frumusețea lucrurilor mărunte…. Ideea centrală a Festivalului Luminii, un eveniment național organizat de centrele locale din fiecare oraș cum știu ei mai bine.

Mă întreabă ieri la Festival, un cercetaș cu un GoPro și chef de interviuri, ce cuvinte aș folosi să descriu festivalul lor, “în afara sloganului”. I-am răspuns : muncă, devoțiune și prieteni, dar gândeam “frumusețe în lucruri mărunte”. Sunt prea tineri să înțeleagă câtă dreptate stă în sloganul lor și cât de  profund adevărat. Ba înțeleg, dar nu am cum să îl simtă, încă.

Când stai așa singur cu tine, care sunt cel mai adesea lucrurile care te frământă? Care sunt cele care te bucură? Pentru ce te superi? Pentru ce zâmbești?

Întreb și eu un cercetaș: spune-mi ceva mărunt ce-ți aduce bucurie?

“Să stau cu prietenii, familia și pisica”

“ familia și prietenii nu sunt lucruri mărunte, ci imense!”

“ Păi, și pisica? Tu știi cât o iubesc 🙂   ?”

Concluzia e că, mărunt e doar sufletul meschin care nu dă voie să te bucuri și să bucuri, altminteri frumosul din interior se revarsă în frumos afară și, iacă, frumusețea lucrurilor mărunte.

Ce-i învățăm pe copiii noștri? Ce îndemnuri le dăm? Ce le urăm la plecarea de acasă?

Le spunem : “o zi ușoară” sau “o zi frumoasă/bună”; “ fii șmecher” ori “ fii bun”; “vezi-ți de treaba ta” sau “pune-te în locul altuia”,

“fii puternic” sau “ridică-te pe propriile forțe”; “descurcă-te” sau “cunoaște-ți limitele și încearcă să le depășești’?….

Festivalul Luminii îți arată că, poți răsufla ușurat, copiii noștri ghidați de reguli congruente și clare și animați de sentimente generoase, precum solidaritatea și prietenia, devin maeștrii noștri, căci avem multe de învățat de la ei.

În urmă cu 5 ani eram în vizită la niște prieteni, unde am cunoscut o micuță cercetașă care a insistat să-mi las odorul în camp la Cioclovina. Ea cu un an mai mare decât a mea, nu reprezenta o garanție în viziunea mea de atunci. Mama ei asista la lobby si o susținea :”da, da nu vei regreta!”

Eu mama –urs, trebuia să știu că sunt îndeplinite 10789.56(8) condiții de siguranță ca ea să meargă undeva.

În mare, și acum gândesc la fel, deși am fost modelată de maeștrii, dar ceea ce nu știam atunci este că uneori copiii nu au nevoie de un adult să fie în siguranță, să fie responsabili. E uimitor cât de bine pot avea grijă unii de alții și cât îi responsabilizează asta.

Între timp cercetașa care făcea lobby pentru tabăra fiică-mi a organizat două ediții ale  Festivalului Luminii, iar a mea pe cea mai recentă ediție, 2018.

Cine zice, “sunt niște copii” nu i-a văzut muncind. Aseară am văzut lucruri mărunte care fac sufletul să crească. Am văzut un cercetaș de 8 ani care păzea gulguțele “că niște băieți răi pun țigări aici” , o cercetașă de 9 ani cu ochii cât soarele, care se încăpățâna să reașeze o sfoară unde fusese delegata să o pună, deși adulții treceau mereu peste ea. Am văzut cum un copil lua de la altul când i se părea că ii e prea greu si nu mai poate, un altul care se alătura acolo unde vedea că e nevoie deși avea altă sarcină, unul care ținea socoteala minutelor ca totul să fie în grafic, copiii care fără să știe au făcut un management al crizei lăudabil făcând front comun și luând poziție.

La atelierul de împletit codițe munca s-a desfășurat la foc continuu și zeci de mame țineau rândul fetițelor care mai făceau o tura pe la jonglerii, teatru,  jocuri în echipă, colțul tradițional care onora Centenarul sau zona de relaxare.

 

Când s-au aprins miile de gulguțe ți-ai dat seama că există un liant între suflet și lumină. Câte mânuțe au confecționat gulguțele, câte fire de nisip le țineau în loc și de câte mâini a fost nevoie să aprindă luminile luminii?! De un mare suflet. Cercetășesc. Sau de copil senin.

 

Concluzia:

De ce o mamă trebuie să își lase copilul la cercetași?

Organizatoare ediției 2017 FLHD:

“Cercetășia m-a ajutat să mă dezvolt și mă ajută în fiecare zi cu lucrurile pe care le am învățat și pe care le pun în practică în viața cotidiană. Cercetășia mă ajută să fiu o persoană mai bună și să las lumea puțin mai bună decât am găsit-o. Și încerc să fac asta în fiecare zi.”

“lucrul pe care l-am învățat și pe care o să îl folosesc ca și însoțitor de bord este să nu îmi fie teamă de eșecuri și reproșuri, să știu să le accept pe cele constructive și să nu le pun la suflet pe cele răutăcioase. Cu ajutorul oamenilor de la cercetași am învățat acest lucru și le mulțumesc enorm.” Organizatoarea ediției 2018 FLHD: “cercetășia nu e  doar o activitate extrașcolară, e un mod de viață. Nu e doar despre cravată și eșarfă, sau cântat la foc de tabără. E despre cum privești lucrurile. Aici am învățat că un lucru poate fi privit din mai multe perspective și de multe ori e posibil ca toate să fie corecte. Uneori e greu să faci parte dintr-un grup mare de oameni atât de diferiți, dar să ajungi să înțelegi cum funcționează și ce circumstanțe îi motivează…” “E ca un exercițiu pentru maturitate. Cine nu vrea să fie independent?! Aici înveți ce înseamnă asta și cum se obține. “   De ce ar alege un copil să intre în rândurile voastre? Ambele coordonatoare: “prieteniiiiiiii…..” Cine nu se teme de greșeală? Cine nu vrea ce e mai bun pentru copilul său? Acolo unde parenting-ul și pedagogia dau greș, ei substituie și se sprijină unul pe altul în a fi mai buni pentru o lume mai bună. Pentru că, nu? O lume mai bună începe cu tine, cu fiecare din noi. ***** –          Ce lucruri mărunte te bucura pe tine, mami? –          Cățelul meu și…. creioanele mele colorate și de tot felul? –          Dar pe mine, ce mă bucură, mami? –          Florile tale, și cățelul, și pisica și cititul… –          Oooo, păi se vede că eu am multe, mai multe ca tine. –          Descopăr eu, stai liniștită!   O zi fără cusur

sursă foto: facebook