Știți vorba aceea “până nu dai de Pragul de sus ….”
Ei bine și mie mi se spusese, și eu auzisem și tot auzisem, dar până nu dai de prag …
Şi am dat la Cinciş!
La Cinciş, pe malul lacului, la Motel Cincis, unul dintre acele locuri care îţi dă o stare de bine, căci e acolo de când te ştii, făcând mereu acelaşi lucru, străjuiește maiestuos malul lacului, primind cu eleganţă clienţi în orice anotimp – am făcut prima oară cunoștință cu “Pragul de sus”. A fost aşa cum te aștepți, când dai cu capul de pragul neaşteptat. Neaşteptat!
Trupa cântă ireproşabil orice gen, dar îi consacră cover-uri folk, şi rock-ul. Solistul abordează cu versatilitate orice gen, şi dacă i se cere cred că va cânta surâzând şi operă. 🙂
L-am ascultat cântând atât şlagăre de când nu se născuse, cât şi hit -uri celebre de azi ca “Vara nu dorm”. Cred că are un singur criteriu în alegerea playlistului, fie celebru, fie cu umor, fie ambele.
O neașteptată surpriză a fost premiera la nai din ultimul weekend din august 2015, o seară fabuloasă, când a încântat audienţa cu o “Ciocârlie”.
Fac show și sunt foarte prietenoși.
Mi-a rămas în minte, din multele seri de vineri când cântă live la Motel, una în mod special.
Știți cât e de elegant şi de pretenţios motelul, cu pereţi tapetat sofisticat, cu oglinzile …, design elitist, coloanele somptuoase, tablouri, mobilă vintage şi clasic, într-un cuvânt, o locație cu stil. Nu se cazează clientul oarecare, ci peste medie, să fim serioși, iar genul de client peste medie e de obicei de vârsta peste 30 de ani şi statut social bine definit, ca atare şi gusturi stabilizate.
În acea seară însă, în afara celor veniți la show special să îi asculte pe cei de la Pragul de sus, între cazații motelului era un larg grup ai cărui membrii nu depăşea niciunul 20 de ani. Toţi perechi, s-au aşezat automat de o parte a mesei, băieții şi de cealaltă fetele, rezultând un tablou hilar, cu o linie de domnișoare excesiv machiate şi overdressed, butonând la unison smartphone -uri, şi o linie de tineri raşi în cap cu tricouri polo prea strâmte peste bicepși şi ceasuri foarte scumpe.
Primele două melodii au păstrat faţa aceea de “eu cum mă odihnesc în hărmălaia asta?”; următoarele două, băieții au început să ţină ritmul aplaudând, la următoarele, fetele au început să balanseze ritmic capetele peste telefoane, apoi au ridicat câteva degete şi apoi se pozau cântând şi dansând unii peste alții fără linii de demarcație de gen.
Cam asta e atmosfera la concertele celor de la Pragul de sus şi cam asta e atmosfera la Motel Cinciş. Nu poţi sta pe loc.
Bine, la motel nici nu e cazul. Acolo e mereu lume bună pusă pe bune pe distracție.
A, şi apropo de stat pe loc…. s-a inventat un dans pentru când trupa atacă ” E criză” a celor de la Taxi, se aud uralele şi lumea se încolonează la sincron. Trebuie să vedeți!
Ah, şi neapărat să cereți recomandări de vin, chiar se pricep! Ba mai mult, chelnerii îţi țin minte numele chiar dacă mergi în grup de 18 persoane ca mine. Bine, asta a fost un pic ciudat!
Distracție frumoasă
O zi fără cusur
