Despre Peşti se spun fel şi fel de lucruri, iar pentru una care nu crede şi nu vrea să creadă, cam des aud “Peştii ăştia!!!”

Am aflat  însa, de curând cea mai frumoasă poveste cu şi despre Peşti, la un Aqua Park, în jacuzzi. O doamnă cochetă şi foarte pedantă, povestea tuturor celor care voiau să o asculte, marea ei supărare cu soțul ei, care stătea alături, murat (era foarte cald şi abur, deși bazinul era afară la 10 grade) şi zâmbind timid. Se face că, în urmă cu o lună, soţul ei a schimbat pe ascuns, toate oglinzile din casă, cu unele cu strat special fumuriu, care îi dădeau iluzia că este bronzată, ca să o determine să nu mai meargă la solar. Ea i-a urmat îndemnul, privindu-se mulțumită în oglindă (are ceva probleme de vedere şi fără ochelari nu prea vede la 3 metri) a folosit de mai bine de o lună doar cremă autobronzată de întreținere, încântată că bronzul ei de solar încă mai ţine.
La vestiar, cu ocazia vizitei la Aqua Park, adevărul a ieşit la iveala, şi ea tocmai l-a aflat şi se plângea în gură mare la toată lumea. Soţul adunat de umeri, şi împovărat de greutatea adevărului repeta: “știam că până aici mi-a fost, să vezi acum iar “Peştele” la prăjit”

Asta îmi demonstrează, că şi la alte case simţul estetic al Peştilor nu este pe deplin înțeles, şi mă mai consolează…oarecum….
Oricum pretențiile noastre estetice, înțelese sau nu, sunt cunoscute de cei din jur, cam aşa:
Când era micuță copila mea, venea în vizită la ea o altă fetiţă, care abia reuşea să ajungă cu năsucul marginea chiuvetei – vine ea şi acum, dar trece mult de marginea acesteia.
Eu spălam vase în bucătărie, după ce adunasem florile uscate din vaze, şi în chiuvetă îmi căzuseră petale dintr-un buchet de lalele albe. Aici erau pahare cu apă iar acum petalele pluteau în pahare. Fetiţa trece pe lângă mine, se uită la vasele mele şi zice mirată:

– Ce e chestia albă care plutește?

– Sunt petale de lalele

– Păi şi de ce sunt acolo

– Ei, aşa spăl eu vasele, cu petale de lalele…” eu râdeam în gură mare deja, dar ea, după câteva secunde de ezitare:

– Dar, cu petale de trandafir nu merge?”

Eu zic senină:

– În nici un caz la pahare!
Fetiţa merge acasă şi spune mamei că mama prietenei sale spală paharele cu petale de lalele şi că trandafirii nu sunt buni la pahare. Mama ei mă suna şi îmi spune : ”dragă, pui tu flori peste tot, dar explică-i fiică-mi că nu are rost să chelească lalelele din curte, că nu se spala paharele astfel!”

Asta se petrecea mult înaintea experienţei cu Tudor, băiețelul unor prieteni, care la o petrecere de ziua mea, fiind supărat pe ceilalți copii, cere spre împăcare, să vadă tortul înaintea celor care l-au supărat, eu îl iau cu mine şi îl duc la tort. La revenirea în cameră îi spune tatălui care îl întreabă cum e tortul “mare şi înconjurat de hârtie igienică”.
Aici e simţul estetic al cofetarului, căci eu cerusem şi desenasem o floare, atât m-am priceput! Trebuia să fie o margaretă, a rezultat un tort mare, înconjurat de torturi mai micuțe ce da, bună observația lui Tudor, semănau cu suluri de hârtie igienică.

Acum, noi toți știm că nu e bine să dai din casă, dar ce blogger ar mai fi acela?!
Probabil că la asta s-a gândit şi puştoaica mea, când s-a dus la schi cu părinţii unei amice în mașina familiei. Pe drum, tatăl era foarte concentrat la şofat şi le cerea să facă linişte şi mamei să se concentreze la drum, (mama care se demonstrează un perfect copilot, semn că ăsta e obiceiul casei). La prima pauză, copilul meu o laudă pe mamă, iar tatăl văzând-o derutată de regulile familiei, sau ale mașinii şi o întreabă :

– De ce te miri, mama ta ce face când tatăl tău șofează?

– Cântă sau doarme.
Ceva îmi spune că nu sunt foarte populară în acea familie, după acest incident!.

Închei spunând că zilele trecute o prietenă mi-a trimis o fotografie, simţind că mă reprezintă: roata de rezervă a unei mașini acoperită de un macrameu fin….. mai mare dragul, iar o alta a pornit să mă caute printr-un salon, în care a găsit la intrare o umbrela pe care o considera un accesoriu propriu mie, iar tatăl meu e îngrijorat de creşterea amenințătoare a florei casnice (adevărul e că sunt tot mai mari şi mai grele ghivecele) într-atât încât se teme că voi sta afară să încapă florile.

Eh, asta e, noi să fim sănătoși, toți Peștii, Racii, Berbecii, Balanţele, Vărsătorii, Gemenii şi celelalte zodii, şi să avem, azi şi mereu

O zi fără cusur