De ce SkirtBike? Pentru că SkirtBike!

Dedicat Ramonei si prietenelor ei; dedicat prietenelor mele; dedicat SkirtBike Ladies

Duminica de iunie e cea mai frumoasă.

Duminica de Skirtbike e şi mai frumoasă.

Fiecare are sarcini clare, eu de cu seară am pregătit doua variante de outfit pentru mine şi copila mea, tati trebuie să ne ducă bicicletele până în Deva, Sofi … are sarcina de a se distra la Skirtbike.

M-am trezit dimineaţa, devreme, ca de obicei. Îmi plac diminețile cel mai mult! E ca o promisiune nouă.

Mi -am lustruit şi împodobit bicicleta “Melody” ca un soldat sârguincios şi mi-am împletit cozile să fiu în temă (de vreo 4 ori).

Apoi fermoarul s-a rupt şi sarafanul nu a mai fost bun, că nah liceul s-a terminat acum 25 de ani, m-am enervat că bicicleta Gabrielei avea pană, şi a Sofiei nu avea scaunul reglat pentru ea, că …. Apoi… apoi, mi –am zis că rolul e acela de a te distra, că aproape mereu totul  e un hai/vai/of,  iar asta, acum, nu trebuie să fie aşa.

Totuşi voi respecta tema. Voi face tot ce mi-am propus, dar mai ales, o să o fac pentru că e amuzant, că e o plăcere, că e o bucurie.

Şi orice bucurie care o ratezi se întoarce împotriva ta.

Nu am nimic de arătat nimănui, nu am nimic de demonstrat şi voiam doar să mă simt bine.

Când scot bicicleta zic “mai bine iau maşina că ajung mai iute” , când să merg “acolo, mai bine merg dincolo, că….”

Mereu e despre alegeri, fiecare pas, şi toţi devenim un pic mai trişti şi un pic prea serioşi când ne gândim la asta.

Dar dacă am alege să facem un pas doar aşa…..serios de în joacă, un pas sărit, un pas de şotron?

Nu am timp.

De fiecare dată când zici că nu ai îl ai, doar că ai decis să faci altceva cu el şi crezi că aşa e normal.

Nu am timp.

Oh, cât timp am pierdut încercând să nu-mi pierd timpul!

Stop!

Vreau să mă opresc şi să privesc în voie iarba verde, cerul senin şi oamenii care mă inspiră.

Să îi văd pe îndelete.

Să admir omul care face ce crede şi crede în ceea ce face, omul care înainte să ceară, dă şi nu se întreabă ce primeşte.

Omul care chiar se ia în serios când nu se gândeşte chiar atât de mult la el.

Eu nu mă omor după sport şi mişcare.

Da, ştiu! E groaznic!Din conştiinţă, am început să merg la Zumba în speranţa că-mi va plăcea. O ador,  dar jur că are de a face mai mult cu omul, nu cu sportul. Adică maniera în care-ţi transmite omul sportul şi în care simţi omul.

Cu bicicleta, iar aşa.

Eu prefer confortul maşinii şi siguranţa celor 4 roţi.

Skirtbike mi-a arătat o altă faţă. Nu mi-a arătat-o aşa pe fugă, ci în varianta aceea: luat capul în mâini şi întrebat “ uite, vezi, pricepi?”

Pentru că vezi, pricepi, îţi place şi apoi zici “ no, asta e!”

Dar, dacă stai şi priveşti pe îndelete şi vezi omul care face ce crede şi crede în ce face. Te inspiri.

Acum e acum.

De câte ori aţi cerut şi vi s-a dat fără ezitare? Aţi întrebat şi vi s-a răspuns tot aşa?

De câte ori aţi vorbit cu cineva şi aţi simţit că interesul personal este unicul mobil?

Ei bine, când vezi un om care-ţi balansează talerul, îl bifezi rapid. Eu am norocul să am câţiva şi ţin cu dinţii de ei.

De câte ori aţi vorbit cu cineva după multă vreme şi aţi simţit că e fluidă conversaţia, curge de parcă zilnic schimbaţi impresii?!

Ştiţi ce e fain la oamenii ăştia? Nu au inventat roata, nu au pus cozi prunelor, sunt simpli muncitori pentru banii lor, părinţi, prieteni, colegi.

Ştii câta lume va zice “ de ce”?

Ştiu mai degrabă câţi pun piedică. Dar câţi sunt cei ce împing căruţa?

Bravo fete! Sunteţi o forţă (nu că nu se ştie, dar să mai vedem o dată, pe îndelete).

De aia mă duc la Skirtbike şi de aia vine Skirtbike la Hunedoara.

 

O zi fără cusur!

Să am pardon pentru cuvântul „aia”, dar prea venea din suflet.

 

PS: Ce ziceam în alţi ani despre SkirtBike:

http://fistic-iu.ro/skirtbike-sau-dar-de-ce/

http://fistic-iu.ro/skirt-bike-2017-sau-fiecare-experienta-conteaza/