Daca e greu, poate o sa îmi placa mai târziu ?!

 

Am auzit o gluma simpatica zilele trecute si de atunci îmi vine periodic in minte.

O membra a clubului de fitness înscrisă la cursul de Zumba Step spunea ca tare ii e greu si nu ii place din acest motiv. O alta o întreabă:

• Atunci de ce mai vii?
• Poate va sa vina si plăcerea!

Elasticul din spatele blocului va trezește amintiri frumoase?

Pentru cei peste o anumita vârstă nu va suna ciudat, dar pentru ceilalți … Mi-o asum însă, senin si conștient ca peste ani Pokemon-i vor fi o nostalgie de asemenea.

Mi-am amintit brusc despre jocul asta si despre cat de ierarhizata era lumea in ceea ce il privește, ca in toate de fapt, aseară când după cursul de Zumba Step, zăceam încercând sa imi recapăt suflul, cu gândul la gluma amintita, si auzind in jurul meu văitându-se alta colega “cine ma pune, ma, cine ma pune?!”

Noi ne văitam, si protestam, si cerem clementa, dar nimeni nu se lasă si nu trage chiulul (ma rog, aproape nimeni).

Sa revenim la “elasticul”, caci acesta este răspunsul la întrebarea mea: “ cine/ce ma împinge si ma susține in efortul acesta?”

Nu am fost niciodată buna la “elasticul”. Adică eram mediocra. Fetele făceau echipa cu cele bune, care știau sa sară încrucișat si care aveau viteza. Eu nu am reușit niciodată sa trec in liga 1, din lipsa antrenament ca si lipsa de continuitate, caci vacantele mele erau la tara iar anul școlar cu antrenamente la înot si rare vizite in spatele blocului. Sau poate mai sunt si alte motive, dar nu ne batem capul acum cu asta  🙂 .

Ah, si din același registru, al atleților de cartier, era si jocul acela pe bara înaltă de circa 3 m, când cel de jos da cu mingea si cei de sus, de obicei in număr de trei, apară. Vai, ce periculos trăiam! …. Nici la asta nu ma pricepeam!

Ca atare, încă încerc sa intru in grupul celor bune :), si o sa sar si o sa ma învârt, pana voi dobândi relaxarea cu care celelalte membre ale clubului urca si coboară de pe step in pas de dans cu zâmbetul pe buze, caci da, ele sunt liga superioara! Vestea buna e ca de data aceasta, nu mai lipsesc de la antrenamente.

O zi fara cusur