Fiecare cu slăbiciunile lui, dar o carte combinata cu un desert si un pahar de vin…..mmmm idilica imagine.
Cărți, deserturi, plăceri (ne)vinovate…
Știți vorba aceea “prietenie cu beneficii”….. unele lecturi au “beneficii anexate”, adică altfel de beneficii decât cele ale emisferei cerebrale ce se bucura ca devenim mai culți.
Dincolo de plăcerea incredibila pe care mi-a oferit-o lecturarea romanului “Bastarda Istanbulului” de Elif Shafak, am pus semne la fiecare rețetă din poveste în speranța ca voi umple bucătăria de aromele pe care ochii mei le bănuiau in carte, spre plăcerea papilelor gustative.
Turcii mănâncă foarte bine. Bucătăria lor combina excelent mirodenii, esențe, culori si consistente de ingrediente cu rezultate savuroase.
Cafeaua turceasca, asure si sutlac, chiar dacă sub alte nume le știam dinainte, după Istanbul si cartea lui Elif se prepara doar asa!
Asure (ashure) se mai numește si Budinca lui Noe pentru ca asa cum povestește matusa Banu ( unul dintre personaje): “dupa ce Noe a construit arca si a imbarcat toate animalele timp de zile si zile a continuat sa navigheze, si apa era peste tot. Curand hrana a inceput sa fie tot mai putina, si nu era deloc indeajuns pentru o masa. Atunci Noe a spus ” Aduceti tot ce aveti!” Si asa au facut. Animalele si oamenii, insectele si pasarile, oameni de credinte diverse, au adus toata mancarea care le ramasese lor. Au gatit totul impreuna, si asa au pregatit o oala mare de Ashure.”
Apropo de pesonaje, mie mi-a intrat la suflet istoria pisicilor de la Konak, care in functie de cat de aristocrate pareau,
se numeau Pasai Intaiul, Al Doilea etc, sau Sultan daca erau maidaneze (dar ea nu apare legat de retete….:)
Asure ca in carte:
(batrana turcoaica foloseste masura “cana “, romanca de bunica mea ar zice “o mana”)
Ingrediente:
1/2 cana de naut
1 cana de grau
1 cana de orez
1 cana si 1/2 de zahar
1/2 cana de alune uscate
1/2 cana de fistic
1/2 cana de seminte de pin
1 lingurita de vanilie
1/3 cana de stafide
1/3 cana de smochine uscate
1/3 cana caise uscate
1/2 cana de coaja de portocale
2 lingurite apa de trandafiri
Pentru decor:
2 lingurite de scortisoara
1/2 cana de migdale curatate si taiate felii
1/2 cana de boabe de rodie
Pregatirea : Cea mai mare parte dintre ingrediente este pusa la inmuiat cu o zi inainte, asa cum urmeaza:
Spalati bine nautul, graul, orezul si apoi lasati sa se umfle toata noaptea in castroane separate. Inmuiati smochinele, caisele si cojile de pin in apa calda, timp de o jumatate de ora, apoi scurgeti tinind separat apa in care le-ati inmuiat.
Taiati totul in bucati, amestecati cu stafidele si lasati deoparte.
Prepararea :
Acoperiti nautul cu circa patru litri de apa rece. Fierbeti la foc mediu pentru circa o ora. Intre timp fierbeti 750 ml de apa si fierbeti orezul si graul la foc mic, circa o ora amestecand mereu, pana cand compozitia devine moale.
Adaugati apa in care au stat la umflat fructele uscate, zaharul, alunele tocate, fisticul si semintele de pin in oala, lasati sa fiarba la foc mediu amestecind mereu, pentru circa 30 minute sau mai mult. Amestecul trebuie sa se ingroase putin pina la consistenta unei supe groase. Adaugati vanilia, stafidele, smochinele, caisele si cojile de portocala si fierbeti alte circa 20 minute. Stingeti focul si adaugati apa de trandafiri. Lasati sa se raceasca la temperatura camerei pentru o ora sau mai mult.
Presarati cu scortisoara si decorati cu felii de migdale si boabe de rodie
Am urmat in tocmai instructiunile turcoaicei si a iesit ceva delicious.
Daca asta nu e castig din lectura…..
Daca mai este cineva care nu a citit cartea asta (macar o data) sa nu precupeteasca niciun efort in realizarea acestui deziderat J
Ah, si “Cele patruzeci de legi ale iubiri” – o minune de carte. Aceeasi autoare, altfel de poveste, aceeasi placere a lecturii.