* Zorii unui suflet pierdut *

–  Să vorbim despre Minodora, așadar. Ceea ce s-a întâmplat, trebuie că știți că își are explicația mult mai departe și nu e simplă. Poate ca să înțelegem ar trebui să știu și eu ce știți voi despre Minodora.

–  Bla bla bla, nefericită soarta care a creat un vampir și mai nefericit… da, da știm.

–  Oare?

Eva se încruntă stânjenită de reacția simplistă a colegului ei și preia inițiativa:

–  Om până la 50 de ani, o singură mare iubire, neîmplinită din pricina familiilor, catolici ai ei, ortodocși ai iubitului, despărțiți brutal chiar în pragul logodnei, el rămâne holtei toată viața lui cu mici accente maniace, ea trece prin mai multe episoade negre în care își schimbă și reschimbă orientarea din toate punctele de vedere, moare în 1718 și este transformată în vampir de Basil, ceea ce face ca niciodată să nu poată fi ieșită de pe radar, iar azi lipsește și noi nu reușim să facem nimic. OK?

X îi zâmbește cu toată admirația privind-o mai mult decât cu ochii…

–  Mulțumesc, Eva! Varianta oficială foarte riguros rezumată. Însă, te-ai întrebat vreodată cât costă eternitatea? Dacă e simplu să trăiești 150 de ani, 300, dacă în lipsa mortalității nu există altceva care va compensa în teamă și îndoială? Te-ai întrebat vreodată dacă acest Consiliu a înțeles exact cine este Minodora? Oare dispariția ei sau faptul că iubitul ei, om, o caută cu atâta ardoare că a deranjat ambele lumi și dezordinea creată de el sperie, este motivul acestei convocării urgente? Vă întreb pe ceilalți, nu pe Eva, știți cu adevărat cine e Minodora?

Trezorierul oftă plictisit:

–  X, în fond ce știm noi despre tine? Cine este X?

–  Oh, dar asta e simplu, zâmbi relaxat X scuturând scrumul țigării și sorbind din paharul de țuică, X este unul care știe exact de ce nu vreți dumneavoastră să se știe despre Minodora, deși vreți ca noi toți să o găsim, unul care cunoaște familia Candea de sute de ani și încă vreo câteva chestiuni banale, gen secretul criptei familiei dvs și altele asimilate, dar să nu fim cârcotași. My name is X. Dapix, ca să fim exacți.

–  Precum regale geto-dac din sec 1 ÎH?! șopti Eva, cu vaga speranță de reconciliere.

–  Lipsa de inspirație a mamei, răspunde el împăciuitor. Am locuit parte din viața mea, buuună, și la propriu și la figurat, la poalele vârfului Gugu și am lucrat argint de la 13 ani. Familia mea a fost Paznic al Pădurii de Argint vreme de unsprezece generații, zece dacă nu considerăm și rondul meu atât de dezamăgitor pentru ei…Mulți dintre voi ați încercat să mă eliminați, acum sau înainte, și nu toți pentru motivele declarate, dar cine ar îndrăzni să spună că femeia nu e motiv de luptă, și mulți veți mai încerca. Nu port pică nimănui, fiecare face ce are de făcut și asta adesea înseamnă să își urmeze pornirile. Tuturor vă este frică de mine (Da, Eva, simt că îți e frică, știu că nu de mine ci pentru mine, dar tot frică e – îi puse în minte Evei în timp ce cu voce tare continuă), și probabil nu ați ezita să mă eliminați avându-mă la dispoziția voastră în Camera de consiliu, fără gardă și acceptând partea noastră de vină, dar știți că Basil nu v-ar pedepsi doar pe voi, ci încă trei generații după voi. Sunt aghiotantul lui de 146 de ani și asta înseamnă că mi-am dedicat eternitatea protejării Axei ceea ce a făcut să fac rele și bune, dar pentru un Bine general, și voi știți asta chiar și cei care mă urâți. Nu spun că am avut mereu cele mai bune metode, sau altă cale nu există, dar am încercat mereu să aleg cel mai mic rău. Până la dispariția Minodorei, la Castel am venit doar în misiuni ale Consiliului, deși știu că nu mă credeți. Da, sunt unul dintre aleșii care pot stabili cine și ce știe și pot face asta în cele mai diferite moduri, poate niciodată la fel aceleiași persoane, da pot să vă citesc gândurile tuturor și știu exact unde este și ce face fiecare, dacă asta vreau, dar în genere nu prea vreau, și în fine, da, sunt dintre cei care stabilesc componența Consiliului pe atât de înspăimântătorul criteriu numit Knowledge.

–  Ai fost arogant ca de obicei, atunci când ne întrebai ce știm? întreba năucit Trezorierul.

–  Nu, râse el prietenește, am vrut să văd, cum vreau mereu, cum se exprimă informația prin prisma subiecților aleși. Știți că eu nu pot alege cum sunteți voi. Pot decide ca tu să știi ambele istorii ale Castelului, dar ce faci tu cu informația nu îmi mai stă în putere și asta e adesea frustrant. În plus, nu sunt singurul care decide și dacă Basil, de exemplu, ți-a dat acces la o informație nu e obligatoriu ca eu sau ceilalți să știm.

–  Cine mai decide componența Consiliului și are putere de Knowledge?

–  Asta nu vei afla niciodată. E foarte grav și bizar că am fost deconspirat eu. Cum știți, cu puteri mari vin responsabilități mari, așa că da, nu am nimic al meu și tot ceea ce sunt și fac e dedicat Axei. Nu pot fi șantajat, corupt, înduplecat și sunt negociatorul final al Mesei Rotunde.

Spunând asta X își simțea inima în gât și știa că va duce în curând una dintre cele mai grele bătălii ale lungii sale existențe, și mai știa că încă nu e momentul să se gândească la asta. Fluxul de informații curgea atât de intens încât avea dese momente de furnicăturii pe coloană, ochii îi erau congestionați și fața iritată. Avea palmele fierbinți și țuica era un bun element de disimulare.

“Pentru unul căruia nu îi păsa de timp, știu că muncesc al dracului să mai câștig un pic” își spuse în timp ce verifica gândurile selectiv ale membrilor și punea informații și lua cu o viteză demnă de miza în discuție.” Marele Trezorier îmi va pune o întrebare banală, așa că voi trage de timp vorbind cu el să pot lucra pe celelalte fronturi”, gândi el.

–  Zărel, dacă am lăsat ceva neacoperit acum e momentul. Ce mai vrei să știi? se adresează X Trezorierului în timp ce Evei îi punea în minte : “Îți promit că îți voi explica tot ce ai auzit, te rog să nu cedezi, știu că ești copleșită. Ai încredere în  mine!”; “De ce aș face-o? Pentru că 5 ani de zile am visat noapte de noapte că fac dragoste cu tine crezând ca e obsesie din pricina muncii mele și obsesia mea pentru tine, că acum înțeleg că de fapt era cvasi real,  și doar tu știai, că mi-ai folosit ignoranța, că m-ai văzut scriind tomuri de lucrări despre mitul Zburătorului crezând că asta e, un mit, când tu știai adevărul? Că ai știut mereu că poți decide ce știu și m-ai lăsat în ignoranță? Că…” “Încetează !Nu erai pregătită Eva, informația ți-ar fi dăunat, ți-am dat acces treptat și ai știut exact ce să faci cu ea, putem discuta asta personal?! te rog, e important ce se petrece acum, aici” ” și asta nu e?” un flash alb îi bloca gândurile Evei în acel loc și oricând încerca să dezvolte ideea nu mai putea ” ieși din mintea mea!” se răsti în gând supărată pe el, ” cu plăcere” îi răspunde la fel de supărat.

–  Ce caut eu aici dacă tu decizi și mă disprețuiești atâta? veni reacția Trezorierului.

–  Deciziile se iau prin consens, și da, tu nu ești ca ceilalți, dar nu te disprețuiesc. Familia ta a însemnat mult în istoria Consiliului și de-a lungul secolelor fiecare Consiliu a avut măcar un Neîntrupat…. E prima dată în istorie când toată lumea știe că tu ești acela, dar asta nu e de disprețuit. E diferit și puțin ciudat, dar cred ca funcționează chiar bine Consiliul și după ce această informație a fost dată în vileag.

– De Minodora, hai să o spunem și pe asta, zise cu amărăciune Trezorierul.

–  Dacă e să fim cinstiți, Minodora nu a făcut nimic în sensul acesta, dar situația creată de ea … a sprijinit … să spunem … divulgarea informației.

În decursul secolelor Membrii Consiliului erau aleși dintre cei mai deosebiți Întrupați și unul sau doi Neîntrupați. Întrupații erau oameni care își aminteau experiențele speciale trăite în alte vieții și trebuiau să fi fost cel puțin cinci înainte. Neîntrupații puteau fi din cei care nu își aminteau viețile precedente sau nu avuseseră, și erau aleși dintre familiile conducătoare, din cele care au dat lideri sau președinți cu realizări importante pentru Castel sau Axa.

Se știa că există un grup de Aleși care stăpânesc destinele Consiliului până se formează, pentru ca mai apoi să fie și ei în rândul celor care respectă deciziile acestuia. Aleșii alături de Consiliu au rolul de a proteja Axa, Echilibrul și Castelul.

– Nu s-a întâmplat niciodată, până acum, ca cineva să nu știe să își apere poziția fără să se demaște. Asta înseamnă, înainte de orice, lipsa de îndemânare în folosirea instrumentelor pe care Consiliul ți le pune la dispoziție.

Trezorierul lasă capul în piept. Bătălia a început, un pic altfel decât se așteptau, dar a început și el știa că nu va avea mulți aliați. Greșeala lui era prea gravă și prea ușor dezvăluită. Știa că nu va fi iertat, dar nu va renunța fără luptă, orice ar fi.

Președintele suspina adâncit în gânduri:

–  Nicio clipă nu am crezut că ai venit ca să dai socoteală, așa cum ai afirmat, și mereu am crezut că cele petrecute cu Minodora au fost și din pricini interne, dar nu credeam că vina poate fi la unul dintre noi.

–  Cu tot respectul, dragă Președinte, nu sunteți departe de adevăr, dar chiar sunt aici să răspund și expunerea mea e parte din penitență, care credeți-mă a început deja, înaintea finalului audierii, răspunde X cu ochii țintă la Eva care îi susține privire cu răceală.

Dar despre asta…. în curând (cartea a 3 a)….. (Vezi cartea 1)

O zi fără cusur