No, hai că a trecut și Bac-ul mascat!

Acum că toată lumea are bac, ce facem cu el?!

Mai nimic, dacă nu mergi la o facultate sau undeva unde se cere o diplomă, e încă o hârtie în sertar. Dar să mori de stres pentru ea!

Ce ne învață școala pe noi?

Chestii ciudate, dacă stai strâmb și judeci drept.

Ok, avem o doamna Trandafir, care-i ca-n povestea lui Sadoveanu cu abordări de genul “oricând, orice, scrieți și vă răspund”, ” cu ce să vă mai ajut?”, ” ce să mai fac?”, ” Vai, cât regret că nu sunt acolo cu voi!” sau un prof de mate care nu se lasă până când “puișorii” nu au priceput tot + un pic, căci la el 1+1 nu face 2, pentru că se adaugă afectiune şi grijă. Apoi, mai și zice “nu plătiți meditațiile din ultima săptămână (în fiecare zi) că nah, e o perioadă grea pentru toți (și el are copil cu bac, deci și la el), lasă, voi să fiți bine!”. Mai stim o profă de engleză care zice “cu ce şi cât fac eu la clasă nu are nevoie de pregătire suplimentară” şi copiii o răsplătesc cu rezultate la orice concurs îi înscrie. Şi îi înscrie, nu glumă!

Dar, vine altul şi zice “eu nu mă pot ocupa de tine găsește-ți pe altcineva” la jumatatea drumului, zdruncinând încrederea copilului și băgând familia în trepidații (dar, îi mulțumesc, căci așa am găsit un profesor devotat care mi-a ridicat copilul, un dascăl așa cum merită un copil); pentru ca apoi să nu faca orele, nici cu cei pe care i-a păstrat.

Sau un altul care spune “bac-ul va fi greu, pa, pa…eu am terminat cu voi, sunt în vacanță”

Un altul care nu încheie media unui copil cu medalii la exact materia lui.

Un altul care face referiri răutăcioase la aparatul dentar al copilului, nu o dată, ci de câte ori îl întâlneşte.

Un altul care îi spune unui elev premiat la concursuri că medaliile se mai iau şi din greseală.

Ce învață copiii din astfel de atitudini?

Că viața e grea?!

Ok!

Că e nedrept pe lume?!

Ok!

Dedicare? Loialitate? Devotament?

Cuvinte derizorii!

Şi atunci, la ce ne așteptăm noi, de la ei?!

Cum vor arăta bătrânețiile noastre?!?

Şcoala face educație în fiecare clipă. Și în pauză, și în vacanță.

Dacă eu sprijin aroganța, nemunca, lipsa stabilității, ce produc?

Nu poți da vina numai pe sistem, căci Trandafir, Stroe şi Kiss, profii noştri de suflet, sunt tot din sistem, dar zic un fel de ” asta avem cu asta defilăm” şi ajută copiii, îi sprijină.

Nu lucrează pentru palmares, (sau dacă o fac, nu e prioritar) sau pentru plăcerea lor (căci mulţi sunt foarte buni, dar nu pedagogi).

Sistemul e găunos. Nu dă ceea ce trebuie unui tânăr să fie pe propriile picioare, dar “OMUL sfințește locul”…în cazul nostru sistemul.

Tu lucrezi cu un material prețios.

Eu părintele ți-am dat ce am mai scump pe lume. Ce ai făcut cu el?

Noi am avut un start bun dat de o educatoare genială şi o învăţătoare cu har, care pe lângă a pune informaţiile când şi unde trebuie au creat echipa, au unit copii care de obicei se joacă unul lângă altul, nu unul cu altul. Au ştiut să îndepărteze asperităţi de pe caractere şi să promoveze ce era bun.

“Domni” şi Doamna (Duman) sunt tot parte din sistem, dar cu propriul sistem. Unul care dă roade.

Trebuie să meriți să lucrezi cu copiii, trebuie să fii bun și competent, dar mai ales dascăl. Să îi înțelegi, să îi accepți, să îi ajuți, căci ei dau tot cui știe să obțină tot.

Sistemul universitar e mult evoluat.

Liceul a rămas în urmă.

Mediul universitar, nu tot desigur, dă voie minții să aleagă.

Profesorii necarismatici sunt mai ușor de taxat.

Asta face ca un copil de 5 în liceu, să fie de 10 la facultate, și asta din convingere.

A povestește cum se simțea umilit și descurajat în liceu și mama lui a muncit din greu ca el să-l termine.

Învățau împreună la orice, și orice era un efort. Nu pentru că nu putea, ci pentru că nu era motivat.

De ce nu motivează școala?

Eeeee…grea întrebare?!

Hai, vă întreb pe voi? De ce?

De ce un comitet,  comisie, un board 🙂 de părinţi nu taxează un profesor care nu ştie să se poarte cu elevii sau un elev care interpretează greşit libertatea?

Caracterele puternice și copiii susținuți atent de părinți vor progresa oricum. Cu bani în meditații, cu activități extrașcolare, cu creativitate și studiu, vor face ceea ce au visat cu viața lor.

Ceilalți, vor sta la cârcotit privind “Vlogări” care fac bani din naivitatea lor și se vor întreba de ce ăla poate, blamând școala, fără să se întrebe vreodată ce face el pentru propria persoană.

Gândiţi-va la toate astea şi dacă, nu s-ar putea cu un minim efort, să faceţi viaţa copiilor voştri mai uşoară şi a celor care speră că nu se vede ce fac… mai … vizibilă!

Eu, over and out!

🙂 … nici vorbă, voi continua să scriu tot ce cred că îi poate ajuta pe cei care depind de noi să creasca frumos.

PS: întrebau ieri niște “class 2021” tips and tricks pentru succes la bac fără să renunți la viața de ultim an de liceu.

Păi … sigur cei 3P + Kanban+ program pe zile și ore + monitorizare + o mama care să se streseze ea și pentru tine ca tu să fii calm(ish)… 🙂

 

O zi fără cusur