Am terminat liceul – ghid practic pentru copii și părinți

Partea 1, Preambul

Sunt de încredere, mă puteți verifica:)! L-am terminat de două ori.

Nu, nu am picat bac-ul, dar am repetat de bună voie.

O dată  în ’93 și o dată în 2020.

Ai zice că am făcut-o ca să văd dacă e mai bine, dar nu e mare diferență, poate doar prin părțile esențiale. 🙂

Îmi amintesc cordialitatea profilor, pe ultima parte din ultimul an. Până și cei mai distanți erau acum zâmbitori.

Fluturașii ?….Erau atenția pe care o făceau cei de a XII-a, prietenilor. Era o ofensă să nu primești! Dovadă clară că nu s-a gândit la tine! Era un bilet către amintire, în care notai niște gânduri și numele persoanei pe un formular artistic sau nu, dar fiecare clasă se străduia să fie cât mai frumos.

Clasa noastră a avut Parabola Orbilor de Pieter Bruegel cel Bătrân.

Poate pentru voi, azi e ușor ridicol, cum știu că mi-a părut mie mereu, ideea de a avea panou în oraș, ceea ce generațiile înaintea noastră aveau. Era un tablou mare cu pozele absolvenților și a profilor însoțit de un mesaj ales de ei, fiecare clasa cu ideea sa.

Acum mă gândesc cu nostalgie la asta, dar la vremea mea, nu mi-l doream 🙂

În pozele noastre de sfârșit de liceu eram cu cămași albe (se renunțase la uniformă în clasa a IX-a) și freze cuminți.

Am cântat Gaudeamus prin săli de clasă și am avut o festivitate în “Sala Mare” a liceului – parcă așa se numea.

Unii făceau poezii şi alţii inventau înjurături noi. Unii plângeau de emoţie şi alţii râdeau fericiţi că s-a terminat.

Apoi a venit şi a trecut Bac -ul, apoi admiterea la facultate şi viaţa s-a întâmplat. (Apropo, eu nu am intrat în primul an şi am crezut că mor, dar nu am murit. Un an mi-a spus domnul profesor Marinescu, idolul generaţiei noastre, “surpriza etapei”, dar a trecut fără să conteze din niciun punct de vedere decât al suferinţei pe care mi-am cauzat-o singură).

Arhitectura s-a schimbat, în liceu şi în afara lui.

Fiica mea termină același liceu! Nu e la fel! Nu din pricina condițiilor care vă restrâng vouă libertatea, respectiv pandemia. Nu mai sunt oamenii la fel, vremurile….etc.

Emoțiile sunt la fel!

“Pe unde tu eşti eu am fost şi unde eu sunt tu vei fi” dictonul meu preferat se potriveşte şi aici.

Uite de ce insist să spun: bac-ul mascat, nemascat e un examen important al vieții, dar nu vă definește. Nimeni nu-şi va aminti peste ani, cât ai luat la BAC!…

Contează ce faci cu viața ta, cu șansa ta, cu emoțiile tale.

Nici admiterea în facultățile alese nu vă defineste.

Voi sunteți definiția voastră!

Voi, cu alegerile voastre, cu bucuriile voastre, cu visele voastre. Mai ales cu visele!

Așa că, hai! Visați!  Și…..

Vise împlinite!

De voi depinde!

cu drag, mami

 

O zi fără cusur