Continuăm cu Alegerile Corinei #6 #7, două titluri ce nu pot fi mai diferite:
Trei într-o barca, Jerome K. Jerome
Nu știu să vă spun cine și de ce m-a păcalit, când eram mică să nu citesc această carte căci trebuie că este plicticoasă, pentru că desigur trei într-o barca, nu poate fi altfel decât plicticos. Anglia, barca, apa – ploaie, pescuit, liniște, glume seci…. nu părea încurajator….
În timp s-a transformat în “cartea pe care o citești când ești prost dispus”, după cum spune buna mea prietena Oana, pentru că e orice, dar plicticoasă nu. E amuzantă, prietenoasă și foarte antrenantă.
Dacă vă jenați de reacții în public, nu o citiți pe plaja sau în tren. Des vă va pufni râsul.
Sunt foarte atașată de pasajul următor 🙂
“Eu am cu totul altă fire. Nu pot să stau cu brațele încrucișate și să văd cum altul trudește și asudă, simt nevoia să mă scol și să supraveghez, să umblu după el cu mâinile în buzunare și să -i spun ce are de făcut. De vină e firea mea păcătoasă – sunt prea energic.”
Vă rog să îmi spuneți cum vi se pare pasajul în care cei trei prieteni au deturnat un tren. Eu ultima data când l-am citit, am râs cu lacrimi, pe marginea unei piscine în Balcic cu lume care se uita la mine, ușor contrariată.
Adulter, Paulo Coelho
Am citit toate cărțile lui Coelho, datorită soțului meu care mi-a făcut cândva cadou întreaga colecție apăruta până la acea dată. Atât mi-a trebuit. Colecția era imperios necesar să fie permanent reînnoită, nu?! Cum îl urmăresc pe autor pe pagina de socializare, iar lansarea cărții a fost impetuoasă, am cerut-o din Italia, că nu aveam răbdare să se lanseze și în România. Spun asta pentru că, traducerea unei cărți e foarte importantă, dacă puteți să o citiți în limba autorului e mai bine, prinde nuanțele pe care a chiar vrut să le vedeți, pe de o parte, pe de alta ……
Avem un autor brazilian, care își plasează acțiunea în Elveția cea conservatoare, vorbește despre schimbările care le experimentează o femeie, din perspectiva unei femei, scris de un bărbat.
Plăcerea textului e de partea voastră! Eu vă spun doar atât, am tradus din italiana, original portugheza, poveste din Elveția… nu știu originea istoriei, se pare folclor, doar îmi place :). Iată cum sună:
Un șoricel era deprimat de teama pisicii. Un mare vrăjitor, fiindu-i mila de el îl transformă în pisică. Atunci, se regăsi fiindu-i frica de câine, și vrăjitorul l-a transformat în câine.
A fost momentul când a început să se teamă de tigru. Cu mare indulgență, vrăjitorul l-a transformat în tigru. Inutil: acum se temea de vânător.
Vrăjitorul se resemnă și decise să îl aducă la condiția originară de șoricel, spunând: “nicio vrajă, ce pot face, nu te va ajuta, dat fiind că nu reușești să înțelegi semnificația creșterii tale.
E mai bine să redevii ceea ce ai fost mereu.”
Revin cu alte titluri, cum mă lovește inspirația.
O zi fără cusur
