Agățat la club

Agățat la club

Din seria “Viata legata cu ata”

Agățat la club

 

Ieri a fost ziua mea. Am sărbătorit împreună cu familia extinsa într-un club ales de fete. De fete și iubiții lor!

A fost prima noastră ieșire împreună și, nu știu dacă aveau ei sau eu mai multe emoții. Sotul meu refuza subiectul, pentru moment, dar chiar de nu recunoaște, s-a simțit bine cu viitorii gineri!

Toate trei ne-am coafat la fel, ca un preambul la distracția de seara, ne-am încrețit parul foarte tare, precum permanentul de pe vremea copilăriei mele, la sugestia celei mici. Diferențele de lungime și culoare schimba complet aspectul, asa ca nu mi-a fost greu sa accept ideea lor, in plus ne-am distrat pe cinste la salon.

Când am intrat, am făcut-o cu teama ca nu îmi va plăcea muzica sau atmosfera, dar se vede ca nu am fost demult, caci am uitat cat de amuzant poate fi. Muzica, în clubul ales de copii, a fost pe toate gusturile si am dansat pana la epuizare. De fiecare data când reveneam de la dans întâlneam privirea insistenta a unui vecin de masa. Inca din prima clipa, când am ajuns si am ocupat masa rezervata, am remarcat ca de la masa vecina, unde erau câteva cupluri, un domn ma privește insistent. Il salut politicos cu gândul ca poate e vreun client, sau vreo cunoștința de care am uitat, si observ doar un par grizonant, o ținută foarte atent aleasa si destul de scumpa (defect profesional). Nu am idee cine e. Ma contrariază tocmai pentru ca, e atât de evident ca sunt cu soțul si fiicele mele, dar nu imi bat capul. Seara e minunata.

In doua rânduri am încercat sa merg la toaleta, dar era o coada atât de lunga ca am renunțat. După o vreme de prosecco si dans, amânarea devenea periculoasa, asa ca îmi încerc din nou norocul. Pe eleganta canapea din anticamera comuna bărbați-femei, cu oglinzi si flori naturale, aștepta vecinul meu de masa. Intru, ușor jenata de insistenta privirii, si cum toate ușile erau închise, refuz politicos sa aștept cu el și plec din nou. Revin după un alt dans, si îl regăsesc pe aceeași canapea, singur, așteptând, celelalte doua fotolii erau ocupate. Când ma vede, rade si îmi striga:

– Daca nu așteptați aici, nu va mai vine rândul niciodată!

Observație pertinenta si impertinenta in egala măsură.

Decid ca nu am de ales, si accept invitația de a lua loc lângă el. Se ridica pana ma așez, semn ca manierele nu ii lipseau, totuși.

Reușesc sa observ detalii ca ceasul scump de la încheietură, și parfumul fin, statura admirabila și niște ochi foarte frumoși cu o privire neplăcută.

– E loc pentru mai multi, nu are rost sa stați in picioare.

– Mulțumesc.

– Ei? Trebuie sa recunoașteți ca e chiar confortabila canapeaua.

– Este, și este chiar foarte impunătoare, decorativa.

– Tot clubul e asa, nu vi se pare?

– Chiar aveți dreptate, e prima data când vin, dar îmi place foarte mult. Fetele mele au rezervat aici, pentru mine si sotul meu.

– Ah, unde îmi sunt manierele, nici nu m-am prezentat.

Îmi spune numele, dar nu aud, caci chiar atunci se deschid ușile spre club si muzica acoperă tot. Totuși îmi spun si eu numele. Apoi, ma întreabă cu ce ma ocup. II răspund ca sunt creatoare de moda, dar nu ma aude, caci iar se deschid ușile. Repeta întrebarea și ii spun ca sunt croitoreasa. Iar se deschide ușa.  Îmi striga “Nu am auzit! “. Eram deja plictisita …. nu merita osteneala, asa ca ii răspund:

– Sunt ziarista!

– Se poate trai din asta?

–  Nu se moare, in cele mai multe din cazuri. …

– Doamna, as vrea sa va mai vad. Pot avea numărul dumneavoastră de telefon?

Stupoare!…

– Pai sigur, ca jurnalist, toată lumea are numărul meu de telefon.

– As vrea sa va pictez.

In gând ma aud zicând “pe fata, în culorile războiului, sau…?”, dar răspund disimulându-mi surpriza:

– Desigur!…

Intre timp intra doua tinere care se opresc cam agitate la oglinzi caci uneia ii căzuse o lentila. Ma uit la ele, simulând preocuparea ca sa îl evit, dar el se întoarce mai mult spre mine si punând o mana peste mana mea, îmi spune:

– Sunteți foarte… creata!….. Izbucnesc in ras exact in momentul când ușile se deschid iar, pentru fetele cu lentila.

Ii răspund:

– Temporar! dar nu ma aude. Una din ușile toaletelor se deschide si o tânăra iese, solicitându-i sprijinul cu un fermoar, iar el ma poftește cu o reverență sa ii iau locul.

De atâta ras a trebuit sa îmi refac si machiajul, asa ca ajungând înapoi la familia mea, toți ma întreabă:

– De ce ai întârziat atât?

– Cred ca tocmai am fost agățată de un tip la ușa  wc-ului, în timp ce el își aștepta nevasta!

 

O zi fără cusur!

 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *