5 femei – 5
5 femei şi 5 povesti
Povestea Moirei
prima parte
„De mică am fost învățată că trebuie să suport şi să înghit, căci femeile aşa fac, aşa trebuie să facă. Asta am auzit de mică. „E un mare ghinion că te-ai născut femeie, taci şi înghite!”
Mama mea, o femeie frumoasă şi foarte egoistă, a avut una dintre cele mai nefericite existenţe, dar nu pentru că a fost părăsită de soț şi lăsată singură şi săracă pe drumuri. Nuuuu, asta s-a mai văzut! A fost nefericită pentru că aşa a văzut ea viaţa mereu, şi mereu s-a plâns cât e de nefericită.
Tatăl meu era un militar de carieră în ascensiune, frumos şi vicios. Pe cât l-am iubit, cât l-am avut în preajmă, căci alături niciodată, pe atât l-am urât după ce ne-a abandonat.
Între ei doi, viaţa mea a fost compusă din ură şi resentimente, deşi nu credeam despre mine că sunt nefericită, ci că nu am noroc; aşa mi-a spus mama, aşa trebuia să fie.
Cu toate acestea, nici fraţii mei nu au avut mai mult noroc, dacă era să mă iau după mama.
Am 65 de ani şi vă spun clar, viaţa voastră e în mâna voastră. Nu lăsaţi pe nimeni să zică altfel. Eu am început să trăiesc de când am hotărât să nu mai ţin cont decât de mine şi de cine îmi arată iubire şi înțelegere.
Dar până aici….”
***
Când tatăl ei a părăsit-o, ea, mama şi cei doi frați s-au mutat în casa bunicilor materni, ce nu mai fusese locuită de zeci de ani. Mama ei se plângea prietenelor cât e de murdară casa, ea spăla şi curăţa, să găsească măcar un colțișor plăcut.
De fiecare dată când făceau vreo năzbâtie, de copil, auzeau apostrofările mamei ”vei ajunge o curvă, iar voi, doi golani”. Bieții copii, nici nu știau ce însemnă aceste cuvinte.
De mic copil, mama ei i-a turnat în ureche vorbe otrăvite în contra iubirii, a iubi, a fi iubită, bărbați, băieți, copii, etc
Cu toate acestea a reușit să se îndrăgostească la 16 ani de un coleg de clasă, un băiat fin şi foarte atent, care încet-încet a demonstrat că oamenii sunt oameni, că băieții pot fi gentili şi prieteni devotați, şi avea să îi demonstreze toată viaţa că unii bărbaţi (ca şi unii oameni) sunt de nădejde, şi nu te părăsesc niciodată.
Se iubeau cu cărți, cu caiete, cu atingeri rare de mână şi fiori nesfârşiți, cu alergat pe bicicletă, cu flori presate în cărţi împrumutate, cu bileţele în ghiozdan, cu coronițe din margarete şi inele din păpădie.
Mama lui îi trimitea prăjiturele în formă de inimă şi buchete de levănțică din grădina lor, mama ei o închidea în casă şi plângea, jurându-i că e spre binele ei să nu îl mai vadă, căci o va face să sufere.
Ea plângea, el îi ştergea lacrimile.
Cu toate astea a cunoscut o faţă a fericirii ce credea că este blestemată să nu o cunoască.
– Mama mea, bunica mea, străbunica mea şi bunica ei, toate mătușile şi surorile mele, toate femeile familiei au fost înșelate şi nefericite. Femeile din familia noastră sunt blestemate! spunea mama ei seară de seară.
La terminarea liceului colegii ei au pus în scenă o poveste americană, iar ei doi au fost aleşi regele şi regina balului. Nu s-a gândit vreodată la ea ca fiind frumoasă.
Familia lui l-a susținut să studieze la o universitate de prestigiu, inginerie.
Ea a decis să studieze ceea ce îi plăcea, dar la un colegiu local, obscur, pe care şi-l permitea financiar, dat fiind că nu avea pe cine să se bazeze.
El ar fi urmat-o oriunde, și ar fi rămas cu ea şi-n sat, dar l-a gonit literalmente.
– Decât să plângem amândoi mai târziu, mai bine plâng doar eu, acum … şi mereu! continua în gândul ei.
Şi au plecat, fiecare pe drumul lui.
El i-a scris, a căutat-o, a aşteptat-o, a chemat-o, a rugat-o, iar a aşteptat-o…… ea a închis ochii, şi sufletul, şi mintea, şi l-a privit cu ochii larg închiși cum se zbate, în timp ce în ea toate bătăliile erau pierdute.
Au trecut ani.
Moira l-a întâlnit pe Giuseppe. S-a căsătorit virgină (ţine să precizeze şi să sublinieze) la şase luni după ce s-au cunoscut, şi după alte nouă luni a venit pe lume primul lor copil.
– Nu am înțeles niciodată cum vine treaba asta cu a face dragoste. E un cântec care zice „ nu poți să-i spui că îţi plăcea/ ea a făcut că trebuia”…
Șoţul Moirei este un bărbat masiv, pe cât de firavă Moira, un erudit foarte închis în sine şi extrem de sever. Ea l-a iubit din prima clipă şi l-a respectat mereu. Pe Moira, el a tratat-o mereu ca pe o persoană de mâna a doua, ca şi cum nu s-ar ridica la nivelul aşteptărilor sale, deşi în paralel îi reproșa aristocrația şi demnitatea, interpretate ca aroganţă.
A renunţat cu mulţi ani în urmă să mai meargă la petrecerile companiei în care lucra Giuseppe, şi nu ieșea decât cu copiii sau cu Claudia, pe care o considera cealaltă fiica a sa, deşi diferența de ani nu era atât de mare între ele. De ce? Pentru că indiferent ce ar fi făcut Giuseppe ajungea să fie supărat, gelos sau nemulțumit de ea. De ce cu Claudia? Vecina lor şi soția lui Bruno, prietenul lui, era atât de frumoasă încât Giuseppe, îi spunea mereu că e „ca o rățușcă urâtă lângă ea”, aşadar era liniştit să o lase să iasă împreună, „cel mult va atrage Claudia, nu tu”.
Claudia ştia, şi îl disprețuia profund pe Giuseppe pentru cum îşi trata soția, cu toate că pe ea nu a tratat-o niciodată decât cu maxim respect.
Cele două femei se respectau şi se susțineau atât încât știm, Moira a fost cea care a ținut cel mai negru secret al Claudiei. Câteodată, cum stăteau ele în noapte pe peluza casei Claudiei, se înfiorau de groază:
– Nici nu ştiu ce ar fi mai oribil, zicea Claudia. Să afle Bruno, şi toată viaţa mea aşa cum o ştim, să se termine, sau să afle Giuseppe. Ar fi în stare să îţi facă o culpă şi din greşeala mea.
**
– Nu te uita aşa la mine, nu eram nefericită decât din cauza mea. Eu credeam că nu merit, mă purtam astfel încât, el chiar credea că merit să fiu mereu certată, pedepsită, adesea umilită. Ştii, fata mea, nimeni nu te poate umili dacă tu nu vrei, excepţie prizonierii de război. Eram în război? Da, cu mine. Eram prizonieră? Da, mă legasem singură.
***
Moira şi Giuseppe aveau împreună 4 copii. Doua fete şi doi băieți gemeni. Moira îi învăța iubire, fericire, seninătate. Aşa se explică faptul că un mârlan de proporțiile lui Giuseppe are patru copii educați, iubitori, eleganți, veseli şi senini.
Prima iubire a Moirei este cercetător pe o stație experimentală, inventator şi om de afaceri.
S-au regăsit întâmplător, după mulţi ani, când Moira a mers înapoi, în oraşul copilăriei sale, să o înmormânteze pe mama ei.
Ea şi copiii căutau o soluție, căci mașina se stricase şi nu avea cu ce să se întoarcă acasă. Giuseppe le-a recomandat să se descurce.
(…)
va urma
O zi fara cusur
Fragment din ” 5 femei”