Povestea “34 pentru 43” este despre cum mi-am petrecut aniversarea a 43 de ani, iar “Când nu e una e alta” este povestea despre cum am organizat-o.

Să vrei să faci petrecere tematică presupune să armonizezi totul. Treaba nu e simplă și dacă vrei să faci tu tot ai nevoie de nervi și curaj.

În primul rând, nu poți face bal mascat dacă nu ai cu cine! Dacă știi că lumea nu vine, din varii motive, costumată, mai bine stai acasă căci altfel riști să te trezești caraghios, în mijlocul sălii amenajată de petrecere hawaiana cu domnii în pulovere pe gât  🙂

Din fericire eu nu am problema asta. (Dar, cum spuneam când nu e una e alta, așa că problema mea a fost locația.)

Costumele se pot comanda, închiria, împrumuta de la prieteni sau pur și simplu se încropesc. No problema, umor să fie!

În al doilea rând LOCAȚIA. O problemă veritabilă pentru că aici trebuie să se întâlnească un spațiu, o ofertă gastronomică și personal asortat ideii tale. Altfel te trezești că faci Gatsby party cu hamburgeri, și Mica Sirenă party într-un decor industrial.

Uau, dar astea chiar sunt idei faine. Ok, rezerve pentru anii viitori. În fine, până la momentul ăsta eram mai clasică și preferam asortat.

În câteva rânduri am vrut să renunț din pricina locației. Un restaurant mă lasă perplexă cu lipsa de transparență, (în rest le avea pe toate), unul cu lipsa de amabilitate (nu îmi mai păsa ce are), unul le are pe toate, dar nu e meniul potrivit, unul e prea departe, unul are loc de fumat pe trotuar în stradă ca boschetarii, și gata! Mai bine acasă la TV. Apoi, îmi comand mâncare la birou de la Bulevard. Surpriză!

De ceva vreme, chiar vorbeam cu alții care, ca și noi, sunt nevoiți să comande la birou, că nu mai știam unde să comandăm să fie bună și mai ales constant-bună. Observaserăm cu toții că același fel de mâncare, la același restaurant, azi e bun și mâine nu. Ne-a plăcut foarte mult tuturor și în aceeași zi am și făcut rezervarea. Bine, e și foarte ușor. Vorba unei prietene “genul de oameni deschiși la minte”.

Odată asigurată locația cu stil și mâncare bună mai era problema muzica și photo corner. Și nu mică problemă pentru că cerințele de spațiu de dans nu permiteau și celelalte două. Dacă problema pozelor s-a rezolvat de la sine: au oamenii ăia niște tablouri frumoase pe pereți!… muzica au rezolvat-o copiii. Au făcut drăguții un playlist cât o zi de post, care nu s-a respectat că doar fiecare are idei și așa e mai viu. Ceea ce a și fost!

A rezultat genul acela de petrecere care, când ești obosit sau supărat, să te gândești la ea și să zâmbești cu toată fața. Pentru că oamenii te-au onorat, dansul te-a distrat și copiii te-au emoționat!

Impresionant este că copila mea și prietenul ei au pregătit, cu multă trudă, un dans cu combinarea poveștii din “Frumoasa și bestia” cu un soi de “Grease” și că l-a trimis pe tati să îi cumpere mămicii trandafir criogenat, de care cei doi habar nu aveau că există, dar și mai impresionant este că într-o sâmbătă seara, tineri, care unii mai sunt și în prag de Bac, sau au complet alte hobby -uri care le iau tot timpul, vin să danseze pentru mine (pentru fii-mea mai curând) să o susțină pe prietena lor, să facă un “ceva” împreună. Atenție! Niciunul din copii nu sunt dansatori. Sunt doar niște adolescenți generoși care au muzica și ritmul în sânge, fac roata, sfoara și se dau peste cap ceea ce garantat părinții nu i-au învățat, deși dacă o laudă careva pe a mea zic că de la mine știe tot ce știe 🙂 (asta dacă am bafta să nu mă cunoască sau să mă fi văzut la dans).

 

În concluzie dacă ceea ce vrei e o petrecere un pic altfel, un motiv să râzi cu tine și de tine, o evadare din cotidian, căci cum spunea Alice În Țara Minunilor  “Imaginația este singura armă în lupta împotriva realității”, e nevoie doar să se reunească imaginația ta cu a lor, un pic de efort de aici, un pic de acolo…. Stai, unde am mai auzit noi asta?!….

 

O zi fără cusur